Fanii universului Avatar au așteptat cu nerăbdare un joc care să le permită să-și petreacă timp pe Pandora și să înțeleagă mai multe despre această lume vastă, diversă și plină de culori intense. Istoric vorbind, jocurile bazate pe francize de film au fost adesea eșecuri extraordinare, așa că nu aș putea să condamn scepticismul de pe buzele tuturor atunci când a fost anunțat Avatar: Frontiers of Pandora.
Să ne amintim totuși că Ubisoft a mai dezvoltat un joc Avatar prin 2009, joc care nu a fost tocmai iubit, dar a avut un oarecare succes comercial grație lansării în aceeași perioadă cu filmul care a revoluționat cinematografia 3D.
Prin Avatar: Frontiers of Pandora, Ubisoft a avut ocazia să își dovedească abilitatea de a crea un joc open-world cu adevărat bun bazat pe o franciză ce nu le aparține, și înainte de a analiza fiecare părticică a jocului aș vrea să confirm din start că Frontiers of Pandora tratează cu respect universul Avatar și este un joc care se situează la aceleași standarde cu francizele obișnuite ale Ubisoft, iar acesta este un punct de start excelent.
Povestea unui copil pierdut
Povestea jocului ne pune în pielea unui personaj nascut Na’vi, dar ținut captiv într-o bază RDA de pe continentul Western Frontier al planetei Pandora, unde a crescut alături de alți patru Na’vi răpiți de mici din clanurile lor. Scopul RDA era să-i transforme pe aceștia în ambasadori ai oamenilor în fața clanurilor Na’vi, însă la un moment dat în adolescența captivilor se întâmplă evenimentele din primul film Avatar, în care Jake Sully conduce un război de succes împotriva RDA.
Ca urmare a bătăliei, RDA este nevoită să evacueze Pandora, dar nu înainte ca antagonistul jocului, Jack Mercer, să dea ordinul de ucidere a captivilor Na’vi din programul de ambasadori. Din fericire, printre oamenii lui Mercer se găsește și un om de știință cu mai mult suflet, care-i salvează pe Na’vi din bătaia focului și îi criogenează pentru siguranța lor.
16 ani mai târziu, cu un an înaintea acțiunii din cel de-al doilea film Avatar, RDA se întoarce pe Pandora, iar același om de știință îi eliberează pe Na’vi din dispozitivele de criogenare și îi integrează într-o mișcare de rezistență comună, creată din Na’vi și foști membri RDA care s-au răzvrătit.
Din acest punct începi să descoperi căile Na’vi, să intri în comuniune cu Eywa (zeitatea supremă pe Pandora) și să-ți aperi lumea de RDA, corporația pământeană care ți-a răpit copilăria, ți-a ucis familia, și care acum distruge din nou Pandora puțin câte puțin pentru exploatarea resurselor naturale.
Asemeni filmelor, povestea este puternic inspirată din ecologismul planetei noastre, iar lupta împotriva RDA are o simbolistică aparte, cu referințe clare la combaterea poluării și a utilizării iresponsabile a resurselor naturale.
Cu toate acestea, aș spune că per total povestea nu este punctul forte al acestui joc, în sensul că nu este foarte interesantă sau surprinzătoare dacă o analizăm separat, însă Avatar: Frontiers of Pandora este o experiență cu mai multe fațete, iar povestea își face treaba cu brio pentru a ne da motive să mergem mai departe și să explorăm posibilitățile oferite de acest tărâm.
Înainte să închei acest subiect, aș vrea să remarc faptul că jocul face parte din canonul Avatar, chiar dacă acțiunea se întâmplă într-o altă parte a Pandorei. Povestea, continentul, clanurile, chiar și plantele pe care nu le-am văzut în filme sunt în mod oficial parte din universul Avatar, au fost dezvoltate de Ubisoft împreună cu Lightstorm (compania de producție a lui James Cameron) și ar putea fi integrate într-o anumită măsură în filmele următoare. Jocul este o poveste oficială Avatar la fel ca orice film din serie.
Gameplay – Un Far Cry adaptat cu succes
Dacă ai jucat vreun titlu recent din seria Far Cry, probabil că Frontiers of Pandora ți se va părea destul de familiar. Este greu să nu observi câte elemente din Far Cry și din alte jocuri Ubisoft au fost adaptate (cu succes) pentru Avatar, dar partea bună este că rețeta se potrivește perfect pentru un joc open world din universul Avatar.
Desigur, lucrurile sunt un pic diferite, iar pe alocuri au fost adăugate noi niveluri de complexitate. De exemplu, în Avatar: Frontiers of Pandora, există o bară de viață și una de energie. Viața se regenerează automat doar dacă bara de energie nu este goală. Iar pentru a umple bara de energie, trebuie să mănânci. Mâncarea poate să fie crudă sau gătită, iar mâncarea gătită poate fi realizată la orice cooking station, din orice combinație de ingrediente. În funcție de raritatea și calitatea ingredientelor primești și un buff suplimentar, cu o durată ce variază în funcție de ingredientele folosite.
Pentru a avea ce să mănânci, trebuie să vânezi sau să culegi fructe. Fiecare dintre aceste două activități trebuie făcute cu o oarecare grijă, pentru a nu deteriora alimentul. Pentru fructe există un minigame (care folosește foarte bine triggerele adaptive pe PS5). Animalele trebuie vânate cu arme Na’vi (ajungem și acolo) și trebuie să le onorezi rostind câteva cuvinte de mulțumire, așa cum e datina printre Na’vi.
Ce vreau să spun este că jocul se concentrează mai mult pe explorare, cules și vânătoare, toate acestea având un nivel de complexitate care merge chiar un pic mai departe decât în cazul vechiului Far Cry Primal. În cazul Avatar, acest focus pe natură are sens, pentru că lumea acestui joc este incredibil de frumoasă și vastă, iar explorarea este un deliciu, indiferent dacă ești în câutarea unui ingredient special sau a unui animal sălbatic.
În rest, avem clasicele skill tree-uri, crafting de gear, posibilitatea de a distruge baze inamice pentru a elimina poluarea din jurul lor (ceea ce face ca mediul din zonă să revină la viață), zborul cu Ikranul… oh, da. Zborul cu Ikranul!
Cu Ikranul sau pe jos?
În lumea din Avatar, legătura dintre Na’vi și celelalte viețuitoare este extrem de importantă, iar cei mai norocoși și curajoși Na’vi pot să îmblânzească un Ikran, un animal zburător care le devine cel mai loial aliat. Odată ce îmblânzești și personalizezi unul, capeți abilitatea de a vedea și explora lumea de sus. Dacă te arunci de pe o stâncă, poți apăsa un buton pentru a-l chema să te prindă, și poți continua să zbori pe (aproape) oriunde dorești. Este incredibil de satisfăcător.
Spre deosebire de jocurile Far Cry, unde zborul cu avioane și elicoptere era doar o metodă de a scurta drumul de la A la B, continentul Western Frontier de pe Pandora este un tărâm plin de verticalitate, cu lanțuri muntoase extrem de abrupte și înalte, stânci plutitoare, și în general variații extraordinare ale reliefului. Ikranul este un mod rapid și plăcut de a explora lumea, dar și de a te lupta cu vehiculele aeriene RDA.
Dar să nu uităm totuși că ești un Na’vi, o ființă înaltă și foarte agilă, cu abilități atletice pe care cei mai buni alergători și cățărători umani nici nu și le imaginează. Chiar și fără Ikran, explorarea la picior a tărâmurilor Pandorei este foarte plăcută, pentru că mereu există oportunități de cățărare pe stânci sau copaci, și parcă ești provocat în mod constant să faci salturi riscante pentru a ajunge exact pe trunchiul de copac care îți permite să traversezi cu ușurință o mare groapă.
Pentru a-ți găsi calea prin lumea jocului, există un element de gameplay numit Na’vi Senses care funcționează ca un overlay vizual. Prin Na’vi Senses poți vedea urmele animalelor sălbatice din zonă, poți vedea waypoint-ul către următorul obiectiv, poți vedea ce tipuri de plante ai în jur și poți chiar să-ți dai seama care sunt punctele slabe ale inamicului din fața ta.
Lupte, arme, strategii
Universul Avatar atrage prin formele sale de relief, prin faună, floră, dar și prin modul de viață al locuitorilor săi. Totuși, o poveste nu ar fi completă fără un inamic care amenință acest colț de rai. Frontiers of Pandora ne oferă atât inamicul, cât și o varietate de moduri prin care îl putem înfrânge.
În primul rând, un Na’vi poate elimina orice soldat uman printr-un simplu atac melee cu pumnul. Totuși, având în vedere că oamenii dispun de o varietate de arme, cel mai sigur mod de a ataca o bază RDA este cel stealthy, sau folosind arme cu precizie la distanță.
Iar aici avem de a face cu un arsenal nu foarte divers, dar practic. În Avatar: Frontiers of Pandora există arme Na’vi și arme RDA. Armele Na’vi sunt pe cât de rudimentare, pe atât de eficiente. Este vorba în principal de câteva tipuri de arc cu săgeți, un aruncător de sulițe și un fel de praștie pentru aruncat bombe.
Pe de altă parte, avem acces și la câteva arme RDA – un RPG, assault rifle, un shotgun și niște stun grenades, care amețesc un pic adversarii și ne permit să îi luăm prin surprindere.
Arcurile cu săgeți sunt foarte puternice și pot doborî chiar și AMP-uri (acei roboți bipezi controlați de un soldat care se află în interior) din doar 2-3 săgeți bine plasate. În orice caz, vei învăța care sunt punctele slabe ale inamicilor utilizând butonul de Na’vi Senses.
Verticalitatea este un lucru important de care trebuie să te folosești în situații de luptă. Te poți cățăra oriunde, iar acest lucru e încurajat de mecanica de sărit, care îți permite să faci niște salturi foarte mari atât pe înălțime cât și ca distanță. Inamicii îți vor pierde urma foarte rapid și îi vei putea lua prin surprindere din nou.
Grafică, sunet și performanță (pe PS5)
Grafica este punctul forte al acestui joc, lucru ce se datorează în egală măsură designului superb al mediului înconjurător, dar și motorului grafic Snowdrop îmbunătățit pentru Avatar: Frontiers of Pandora. Screenshot-urile din acest articol sunt toate capturate în timpul jocului și simt nevoia să specific acest lucru pentru că, uitându-mă la ele, și mie mi se pare că ar putea proveni din portofoliul unui artist vizual.
Grafica jocului ne convinge din start că Western Frontier este parte din același univers cu ceea ce am văzut în filme. Totul pare foarte credibil, parte din lumea Avatar, ceea ce în sine este o reușită uriașă, având în vedere că vorbim despre un joc randat în timp real pe PC-urile și consolele de generație curentă.
Deși Pandora poate fi caracterizată drept un tărâm împădurit, cu o densitate foarte mare a vegetației, această descriere nu face cinste cu adevărat diversității mediului din joc. Fiecare pas pe care-l faci te răsfață cu noi peisaje, noi tipuri de vegetație și tot felul de combinații de culori strălucitoare, iar ciclul noapte-zi face ca fiecare loc să arate diferit de fiecare dată când îl vizitezi, fie că este scăldat de lumina soarelui sau dimpotrivă, este iluminat difuz de planetele și stelele de pe cer.
Am jucat Avatar: Frontiers of Pandora pe PlayStation 5, iar pe această consolă jocul poate fi jucat în două moduri: Quality și Performance. Pe modul Quality framerate-ul este blocat la 30 FPS (stabil), jocul are o rezoluție dinamică de 1296 – 1800p (upscaled la 4K prin AMD FSR 2) iar imaginea este foarte sharp, ceea ce scoate foarte bine în evidență nivelul de detalii din această lume vastă.
Pe modul Performance, jocul țintește spre un framerate de 60 FPS, pe care îl obține în majoritatea timpului dar există și fluctuații spre 45-50. Sharpness-ul are un pic de suferit, jocul fiind randat la o rezoluție dinamică mai mică (864p-1260p) și trecut printr-un proces de upscaling la 4K (prin AMD FSR2). Și nivelul de detalii al obiectelor este un picuț scăzut, dar e greu de sesizat diferența fără o comparație directă. Am petrecut majoritatea timpului în acest mod grafic, pentru că input lagul e mai mic, jocul este mult mai responsiv, iar luptele sunt mult mai ușor de abordat când jocul se mișcă atât de cursiv.
Dacă nu ai o consolă și vei dori să joci noul Avatar pe PC, vei avea o varietate mai mare de opțiuni grafice disponibile astfel încât jocul să ruleze bine pe sistemul tău. Totuși, îți recomand să joci această capodoperă vizuală pe un PC sau laptop gaming de ultimă generație (neapărat cu raytracing), pentru a te putea bucura de cele mai avansate opțiuni grafice.
Sunetul este și el la cel mai înalt nivel de fidelitate, iar acest lucru se simte foarte bine atunci când savurezi jocul folosind o pereche de căști sau un sistem surrround (trebuie să alegi în meniu ce tip de setup audio utilizezi). Efectiv pare că te afli într-o pădure dintr-o altă lume, înconjurat de o mulțime de sunete ale naturii, de la insecte și păsări, până la plante mișcătoare, ape curgătoare sau animale mai mult sau mai puțin prietenoase. Iar coloana muzicală sună exact atât de Avatar pe cât te aștepți.
Câteva lucruri enervante
Cursor în meniuri. Pe consolă. E absolut oribil să trebuiască să folosești stickul stâng pentru a simula un mouse, dar Frontiers of Pandora te pune să faci fix asta. Cu stickul stâng miști cursorul, cu stickul drept scrollezi.
Din acest motiv, lucrul cu inventarul, cu skillurile, sau cu zonele de cooking și crafting unde trebuie să alegi cu atenție obiecte din inventar este chiar neplăcut și obositor.
Nici harta din meniul jocului nu îmi dă cele mai bune senzații. Deși este utilă ca element general de orientare și fast travel, mereu mă surprinde încercând să dau zoom mai aproape de teren. Atunci când există mai multe puncte de interes într-o arie restrânsă nu poți avea o privire destul de detaliată încât să poți distinge cu exactitate care sunt elementele din zonă.
Lăsând harta deoparte, uneori într-un loc sunt mai multe personaje pe care le poți aborda. Unele dintre ele sunt comercianți, altele oferă questuri secundare și, evident, unele sunt parte din questul activ. Cel puțin la începutul jocului mi-a fost dificil să îmi dau seama care este personajul relevant pentru quest. Peste toate aceste personaje e afișat un marker de o culoare asemănătoare.
Dacă ai vrea să diferențiezi personajele după modul în care arată, ei bine… sper că te pricepi să diferențiezi rapid un Na’vi de altul. Dacă ești ca mine și ai o memorie groaznică a fețelor umane, probabil o să te descurci și mai rău cu Na’vi, căci personajele arată și se îmbracă destul de similar. Iar numele lor nu apare decât după ce te apropii foarte mult de ele și ții ținta pe ele cel puțin o secundă.
Extra
Avatar: Frontiers of Pandora dispune de un mod cooperativ care este cross platform, așa că dacă tu ai PS5 iar un alt prieten are jocul pe Xbox Series X|S sau PC, veți putea juca tot jocul împreună, iar spre deosebire de alte jocuri Ubisoft (mă uit la tine, Far Cry), în Avatar se salvează progresul în cazul ambilor jucători. Mi-aș dori să testez acest mod de joc pe viitor.
Există și un magazin digital integrat în joc, de unde poți cumpăra tot felul de elemente cosmetice pentru gear și Ikran. Sincer, eu nu i-am alocat mai mult de 5 secunde, dar e acolo pentru cei care apreciază astfel de lucruri.
Concluzie
Avatar: Frontiers of Pandora este exact jocul open-world pe care un fan al universului Avatar și l-ar putea dori. De asemenea, tratează cu respect tot ce a construit James Cameron și echipa sa și îți permite să iei parte la un moment important din istoria populației Na’vi, moment care face parte acum din povestea oficială a universului Avatar și pe care cei care vizionează doar filmele nu-l vor putea experimenta.
Este acesta un potențial joc al anului? Nici pe departe. Deși grafica impresionantă, accentul pe verticalitate și elementele de gameplay unice universului, precum Ikranul, adaugă un plus de caracter acestui titlu nou, Avatar: Frontiers of Pandora nu dispune de suficientă inovație sau excelență în execuție pe alte planuri pentru a putea fi comparat cu jocurile de nota 10 lansate în ultimul timp.
Cu toate acestea, Avatar: Frontiers of Pandora este un joc bun, bogat în activități, pentru care se vede că echipa a depus efort să-l dezvolte la cel mai înalt nivel conform standardelor Ubisoft. Le recomand jocul tuturor celor aflați în căutarea unui nou univers open-world, dar cu precădere fanilor Avatar și/sau Far Cry, pentru că ambele categorii de jucători vor avea parte de experiențe excelente pe Pandora.
