FRIPTOURÍST, -Ă, fripturiști, -ste, s. m. și f. Jurnaliști sau blogeri care încearcă să apară ca mari formatori de opinie, dar de fapt sunt interesați doar de avantaje personale și lucruri gratuite, fie un pateu cu brânză, fie un tricou promoțional pe care îl pot vinde pe OLX (1). – Din limbajul specialiștilor de comunicare s.m. pișcotar, f. Niculina
Friptouriștii sunt o specie comună de paraziți, de care, din păcate, nu duce lipsă nici un domeniu jurnalistic, mai ales nu presa de gaming. De-a lungul carierei mele de jurnalist de specialitate (și îmi permit să folosesc acest termen deoarece articolele mele au fost publicate pe bani, atât de presa națională, cât și cea de peste hotare) am întâlnit reprezentanți ai acestei specii cât un purece, dar și cât o căpușă bine hrănită, ascunsă în blana ursului care hibernează.
Din prima clasă de mărime fac parte în special cei care-și atribuie mai mult merite false. Cei care într-o discuție își atribuie cuvinte de laudă venite din partea altora. Cei despre care toți au o părere bună, sau cel puțin așa pretind ei înșiși. Cei care vor să creadă cu încăpățânare că îi placi, chiar dacă atitudinea ta a vorbit volume în locul tău. Ei sunt încă la început de carieră și încearcă marea cu degetul, promițând să scrie critici despre filme, despre fizica cuantică, despre orice, chiar dacă singurul lucru pe care îl văd este posteriorul oamenilor din mâna cărora atârnă pateuri gratis.
De partea cealaltă a scarei de greutate se află căpușele care se consideră realizați și care cred că totul li se convine. Am avut neplăcerea să fiu martor, și nu doar odată, la încercările unui astfel de tupei… jurnalist, cu opinie foarte bună despre el, de a însuși întreg inventarul de la un eveniment de presă: cel puțin o copie a jocului pentru fiecare platformă și cel puțin o bucată din fiecare obiect promoțional. În anumite cazuri se uita în pungile altora și îi trăgea la răspundere pe organizatori de ce nu a primit și el o hârtie de toaletă ca X sau o scobitoare ca Y. Bineînțeles, avea de toate în pungă (unii erau sătui de discuțiile cu el și preferau să îi ofere tot doar să-l poată evita), dar nu putea să nu fie el mai egal ca ceilalți. Dacă credeți că acest comportament e josnic, ar fi trebuit să-l vedeți cum, în cadrul unui eveniment public de lansare, a încercat să fure o piesă de decorațiune și când a fost prins a încercat inițial să se ascundă în spatele funcției sale (că doar lui i se cuvenea!) și mai apoi să încerce să recurgă la violență fizică. Vroia să fie în ton probabil cu ”thug life-ul” din GTA.
Și credeți-mă, astfel de stâlpi ai societății de gaming sunt doar câteva dintre exemplele cu care este înțesată presa de gaming. De ce le este sau le era tolerată prezența și atitudinea nocivă? Din cauza numărului mic de oameni care puteau oferi o expunere cât de cât (mai semnificativă ca audiența unui foileton de liceu) și puteau să dea o opinie cât de cât pertinentă. Era clasicul caz de a alege răul mai mic sau poate în cazul unora, de a alege ce crezi că e mai manevrabil.
Între purice și căpușă sunt nenumărate alte dimensiuni reprezentate de persoane, pe care îi vezi doar la evenimente și care, eventual, se oferă ulterior să-ți vândă ceva pe ce au pus ghiarele. Îmi amintesc și acum când, la un eveniment de presă, m-am trezit în parcarea de unde trebuia să plecăm cu autocarul către locul unde se desfășura lansarea în sine, cu un ”tovarăș” blogger care încerca să ofere spre vânzare un WoW și un tricou. Blogger de tech (mult spus) care nu juca, dar primise atențiile respective deoarece era pe lista unui PR, care probabil credea că îi poate oferi o expunere de calitate (sau măcar câteva sute de afișări cu un material de toată jena, dar care era ”rotunjit” până dădea bine în raport).
Eroare de judecată a PR-ului? Nici prima, nici ultima. Cumva te obișnuiești cu aceste „erori”, într-o țară unde degetele de la mână sunt prea multe să numeri PR-ii care într-adevăr și-au făcut treaba când vine vorba de gaming. Sincer, în afară de Ubisoft, firmă care mai nou a devenit gostat de studenți talentați, transformați în forță de muncă ieftină, nu-mi sare în minte cineva care să fi înțeles de ce au nevoie jurnaliștii să-și facă treaba și cum ar trebui să comunici cu ei (din păcate și asta la trecut). Astfel, nu mă mai miră comunicatele venite din partea unor agenții sau persoane angajate, care nu știu să formateze corect un document și în care se vorbește despre jocuri ”care au primit rangul de AAA”. Oamenii care se pricep la jocuri și se pot exprima corect în limba română sunt puțini și nu tocmai ieftini (dacă au și carismă fac parte dintr-o specie pe cale de dispariție) și, în general, ca să-și mențină profiturile, agențiile angajează foști jurnaliști (nicidecum pe cei mai străluciți) care sunt transformați în roboți cuminți, dresați să comunice despre o serie de produse despre care nu știu nimic. Iar în România știm deja că toți se pricep la fotbal, la politică și la jocuri, astfel, nu e nici o problemă să vorbești despre jocuri, chiar dacă nu faci diferența între controller și joystick.
Ceea ce m-a împins însă să dau startul seriei de editoriale fix cu acest subiect este faptul că mai multe publicații, care au audiență majoră și unde ar trebui să lucreze oameni, nu neapărat care sunt pasionați, dar măcar care se pricep, au publicat comunicatul fără să-l rumege. Fără măcar să-l mestece. Copy-paste unu la unu din document, formatare uniformizată și gata, trecem la următoarea știre. Când te consideri unul dintre cele mai citite site-uri de gadget din România și îmi servești o astfel de știre, nu voi mai intra să citesc orice altceva, chiar dacă la smartwatch-uri sau telefoane te pricepi ca un maestru jedi. O astfel de știre te face să-ți pierzi credibilitatea ca publicație, ca jurnalist și ca subiect al știrii. Acțiunea corectă ar fi fost dacă tot ai așa o relație bună cu PR-ul respectiv, să citești ce ți-a trimis și apoi să-l anunți că a greșit, ca situația să fie rezolvată. Dar acest lucru ar presupune ca editorii, jurnaliștii, colaboratorii, blogerii, publiciștii sau ce titlu or fi având persoanele respective, să fi citit măcar ce au primit și să fi sesizat inepția. Dar ce mai contează pentru PR?! Important e că a apărut știrea și poate trimite un raport în care să se laude cu toată expunerea obținută. Și ce dacă e proastă? Clientul nu știe română, iar gamerii, cei cărora le comunică, cei pe care încearcă să-i convingă să aleagă produsul promovat în detrimentul concurenței nu sunt altceva decât o cifră într-un tabel. Astfel, la următorul eveniment, PR-ul și friptouristul își zâmbesc, în timp ce cadoul de presă migrează dintr-o mână în cealaltă.
Noua generație de friptouriști cultivată de niște specialiști în PR interesați numai de cantitate, nu și de calitate mi se pare pe lângă alte adjective, periculoasă. Pe lângă faptul că le conferă întregii bresle o reputație proastă (oamenii nu fac diferența între ”jurnalist de gaming” și Jurnalist de gaming), face ca audiența cu adevărat valoroasă (care e pasionată și votează cu portofelul) să fie sictirită de aberațiile autohtone și să prefere site-urile din afară și, mai rău, crește o națiune de agramați care nici măcar nu știu să scrie corect o pancartă să vândă RIOT points. Astfel numărul celor care se ocupă de gaming crește, în timp ce numărul publicațiilor serioase, care ofereau informații de calitate, scade.
Am început să scriu despre cea mai mare pasiune a mea când gamingul încă nu era industria de azi, pe când trebuia să faci rost singur de un joc despre care să poți face un articol, care îți era retrimis și trebuia să-l rescrii nu doar până când era corect gramatical, dar până când avea fler. Nu am stat niciodată cu mâna întinsă pentru mocăngeli, dar recunosc că nici nu le-am refuzat. Asta însă nu m-a influențat (nici să fiu mai laudativ sau mai critic) și nu m-a făcut să public știri idioate pe baza unor comunicate traduse sau compuse de diletanți.
În România, 99% din cei care pretind că se ocupă de gaming sunt într-o mai mică sau mai mare măsură friptouriști. Avem nevoie de o clasă mai bună de friptouriști.
Cuvant inainte: Fara o urma de sarcasm sau rea vointa spun aceste lucrui.
Jos palaria. Toate spovedaniile din lume nu ma spala de multe pacate enumerate mai sus si de care m-am facut si eu vinovat in trecut. Pana la urma erare umanum est si noi, ca multi altii invatam din greseli si poate mai si imbatranim in gandire. Ai dreptate, avem nevoie de o clasa mai calma si mai putin fioroasa de jurnalisti care sa nu sara direct la concluzii. Lucru de care, repet, m-am facut si eu vinovat. Eu unul poate de cand cu GamerGate am bagat mult mai multe la cap intr-un timp scut, comparativ cu cei 8 ani de cand scriu review-uri la Zon@. Dupa cum am spus, oamenii mai imbatranesc in gandire. Oricum, umil, ma inclin si spun: Bine punctat mon chere! Bravo.
Fix asta este motivul ptr care acest tip de articol nu face decat clickuri cu rezultat zero. La fel a fost si al tau (la rezultat ma refer). Articolul este o mizerie care pleaca de la ideea ca oamenii nu se pot schimba si ca avem nevoie de altii. Eu am o gramada de exemple in jurul meu de persoane care s-au schimbat si cred ca avem nevoie de educatie, maturitate si bun simt. Avem modelele pe care le meritam asa cum avem piata pe care o meritam. Care este una mica si atipica. Este insa nevoie de timp pentru formare, de maturitate care nu vine peste noapte, iar acest articol (ca si al tau de altfel) nu a realizat nimic in acest sens. Nu este constructiv. Bineinteles, fiecare spune ce stie si ce crede. Imi pare rau ca OH a dat frau liber si voce unui asemenea personaj. Pentru mine este un moment trist si o dovada ca unii nu au invatat nimic de cand l-ai scris tu pe al tau. Culmea e ca tu te-ai schimbat in bine.
Poate de data asta se discuta pe subiect. Nu se rezuma totul la un masurat de acuze si injurii voalate. Dar prespun ca doresc prea multe.
Ce poti sa-ti doresti de la cineva care iti da cu lingurita din umbra? Si ce poti sa crezi despre el/ea? Ignore and move on. Nu merita atentia mizeriile astea. Rusine OH pentru ca ati permis asa ceva.
De ce te superi men? Omul a spus ceva 100% valid. Sa mai fie cineva cu un set bun de coaie si cu intentii nobile, ca-i nevoie
Nu e nimic valid aici, cel putin nu in privinta logicii. Sunt o serie de evenimente, unele pe care le-am mai auzit si eu, care nu pot fi verificate. In plus, unele tind sa cred ca sunt foarte… vechi si nu mai sunt valabile azi (in mare parte pentru ca oamenii respectivi s-au schimbat). In plus, situatia azi nu mai este asa. Nici eu nu sunt in totalitate multumit cu presa noastra dar hai sa realizam ca nici piata nu e la nivelul altora din jurul nostru. Este nevoie de timp si asemenea iesiri nu produc nimic. Asa cum nu a produs nici articolul mai vechi scris de Ene. Nu ajuta pe nimeni si nimic. Oamenii nu se vor schimba daca ii fugarim cu batele (precum minerii). Lumea se va schimba daca o educam, daca o ajutam sa se maturizeze, iar asta cere timp. Ca sa facem insa asta trebuie sa maturizam piata pentru ca si cei din presa tot de acolo vin.
Tu esti suparat ca nu ai fost laudat in articol sau care e problema de te inflamezi asa?
Eu sunt suparat pentru ca lucrez cu mare parte din oamenii din media de azi si lucrurile nu stau asa. Am auzit si eu o parte din cazurile mentionate aici. Nu am cum sa le verific. Si chiar daca ar fi fost adevarate, ele nu mai sunt reprezentative pentru persoanele respective azi. Articolul pleaca de la niste evenimente care au avut loc acum mai mult timp si presupune (aiurea) ca lucrurile nu s-au schimbat 🙂 Lumea a mai crescut, s-a mai maturizat, unii s-au lasat, au aparut altii. Personal eu nu am cerut nimanui sa ma laude si in general nu am facut nimic in nume propriu, ci in numele companiei. Asta fac de aproape doi ani. Promovez compania, nu persoana mea. Maine poate fi altcineva in locul meu. Compania ramane (si prezenta/popularitatea ei creste in Romania de la an la an).
A promova ceva nu inseamna a aduna cativa copii la un minieveniment. Promovarea la noi e inexistenta. Exista doar amatorism. Promovare o sa fie cand Blizzard or sa isi deschida sediu aici, or sa pompeze bani gramada in publicitate si vor fi angajati oameni calificati. Este laudabil ce incearca diversi, dar din multe puncte de vedere impactul este inexistent, fara suparare si cu tot respectul pentru efortul laudabil.
In primul rand avem nevoie de presa de specialitate de calitate. La noi e egala cu zero in momentul de fata.
Promovare si bani vor fi cand va fi o piata mai mare. Iar atunci si presa va avea mai multi bani, isi va permite mai multe. Restul comentariului ti-l ignor.
Cand nu ai promovare ca la carte nu ai cum sa ai si piata mai mare.
Nu esti primul care imi spune asta. Esti insa intr-o minoritate foarte restransa. In plus, cifrele te contrazic. Inainte sa vin eu era o crestere. Acum e alta si in plus se vad si diferentele intre primul an si al doilea. Pentru mine asta conteaza, nu comentariul sau articolul unui random dude pe net 🙂
Orice te face pe tine sa te simti mai bine! Dar cred ca tu confunzi munca ta cu numarul din ce in ce mai mare de persoane care au acces la internet si implicit la informatie. Daca nu ai niste cifre care sa fi crescut vizibil, sunt mai multi factori care trebuie luati in calcul. Dar cum nu sunt eu primul care ti-a spus ca Blizzard se descurca la fel, cu siguranta nici tu nu esti singurul care se imbata cu apa rece.
Nu, nu esti primul, dar tabara cealalta este mult, mult mai numeroasa. Eu sunt multumit de absolut tot ce am realizat pana acum, ei sunt multumiti (lumea in general, media, toti partenerii cu care lucram), vanzarile cresc si odata cu ele piata, deci treaba merge bine. Rezulta ca cei putini care tipa prin diverse colturi ale netului sunt ori slab informati, ori rau intentionati. Am dat de persoane in ambele categorii. Sunt calit si nu ma mai afecteaza absolut deloc comentariile de genul asta. Fiecare crede ce are chef sa creada pe baza informatiilor pe care le are. Inteleg perfect asta si tind sa cred ca si tu tot aici te incadrezi. Mai sunt unii care au si ceva cu persoana (aia rau intentionati). Sunt putini si in general ii stiu. D’asta ziceam mai sus ca ignor asemenea lucruri. Imi vad de treaba si fac ce stiu (si pot) sa fac, iar atat timp cat am rezultate de care sunt multumit nu intentionez sa fac altceva. La fel si cu articolul asta. O sa aiba acelasi efect asupra mea ca cel scris de Ene. Absolut zero! Este insa posibil sa-i afecteze pe altii. Unii poate si-o merita. Altii nu. Si asta nu e ok, iar faptul ca lucrez cu toti si ca acest articol ii poate afecta si pe cei care nu merita inseamna ca imi afecteaza si mie relatia cu ei. Oricum, eu raman la parerea mea ca acest articol face mai mult rau decat bine. Pentru majoritatea insa va fi o doza de jurnalism tabloid, cu toate ca sunt sigur ca jurnalism nu e chiar termenul adecvat. Ei nu pot proba tot ce spun aici. Nici eu ca si eu doar le-am auzit din diverse surse (dar nu eu l-am scris).
Wadafak is this bulshit? La voi promovare inseamna sa bagati promovare doar in Altex si eMAG si restul potentialilor parteneri nici macar sa nu le raspundeti? This means insteres si promovare? 🙂
Iar la voi interes inseamna sa puneti accent pe o singura platforma si sa le ignorati pe celelalte? Si de ce nu ai curajul sa comentezi cu numele real? Iti este frica?
Daaa, nu mai pot de frica si rusine, ma mir cum de m-ai descoperit, e greu tare, trebuie sa stii programare sa scrii pe google aliasul ala…
Si faptul ca omul si-a asumat un punct de vedere valid e cumva un atac la ce mai exact??
Cu ce iti afectează afacerea? Stii sigur ce inseamna click bait? Literalmente, argumentele sunt din paie. Paie! Makes no sense. In fine, discutia o purtati cu editorul acestui articol. I’m out.
Ma bucur ca in sfarsit e cineva dispus sa discute liber despre acest subiect. Însă ai mere stricate si in sânul saitului pentru care publici. Stii asta nu? Mai scrie Silviu Pirvu pentru voi? Nu m-am mai uitat…
O chestie pot sa zic cu certitudine însă: De când nu mai obisnuiesc sa rasfoiesc prin saiturile de “specialitate” locale si in schimb le folosesc pe cele externe, unde informatia vine imediat, proaspata si relativ binisor scrisă, parca mi-am recapatat interesul in stirile despre industria jocurilor video.
Dealtminteri am observat o chestie, majoritatea editorilor cauta favoruri ieftine, însă când vine vorba de o discutie serioasa despre continutul unui joc, majoritatea tac malc sau iti oferă priviri urate. Asta c-am patit-o si eu la câteva evenimente de “presă”
De asemenea, ca sa adaug: Sunt prea multi chelneri cu impresii de maestru bucătar in această bucătărie.
@Andrei Articolul reflecta opinia mea bazata pe experientele traite de mine. Nu vreau sa arat cu degetul spre nimeni, am vrut mai degraba sa atrag atentia asupra unui fenomen care este incurajat de anumiti oameni de comunicare, in loc sa fie corectat.
@Jack Nici eu nu sunt usa de biserica, am comis si eu partea mea de greseli. Nu sunt de acord cu majoritatea lucrurilor scrise sau inregistrate de tine, pe la diferite publicatii, dar iti multumesc de comentariu. Am ales sa sustin Overheat oferind continut editorial in mod voluntar, deoarece apreciez spiritul care a dus la nasterea acestui site. Am cunoscut oamenii pasionati care au inceput Overheat si care cred ca merita putin ajutor. Nu exista insa padure fara uscaturi si de asta cred ca suntem constienti cu totii, indiferent ca vorbim de Overheat sau alte publicatii.
Asta nu inseamna ca nu poti sa iti asumi niste greseli si nici sa admit ca am gresit in trecut. Atata tot.
Nu te sfii sa arati cu degetul. Ce se poate întâmpla? O nu, n-ai sa mai primesti copii de review-uri sau vei fi scos de pe listele de la evenimentele de presa.
Mai da-i in proverbială pe toti! Atata timp cat esti in controlul gândurilor tale si poti să-ți structurezi articolele logic, atunci da-i frau liber ideilor si scrie conținut calumea cu care sa te poti mândri. Favorurile înseamnă fix pula, la fel ca si reputatia de “jurnalist de gaming”
Nu vreau sa tranform articolul in vanatoare de vrajitoare, pentru ca nu asta s-a dorit a fi. Am fost constient de reactiile pe care le va genera un astfel de articol. Unii ma vor considera un habarnist sau chiar onanist si se vor simti atacati, pentru ca nu stau bine cu nervii cand vine vorba de critica. Altii se vor simti cu musca pe caciula, pe buna dreptate, si poate se vor gandi la actiunile lor. Asta era ideea, poate cam subtila, din spatele articolului: nu sa dea cu parul, ci sa-i puna pe ganduri pe cei care pastoresc gamingul la noi, indiferent de tabara in care se afla, fara sa fie date nume. Reactiile inseamna ca scopul a fost indeplinit.
Cat despre review codes sau acces, nu am astfel de greturi. Am fost zburat si introdus pe multe liste de presa de-a lungul aniilor.
Daca vrei sa cada uscaturile din copac, fute-i un șut sau scutură-l violent :->
@ Vlad Scuze ca-ti raspund cu intarziere, dar lucram la un preview. Nu am mentionat nume in articol si l-am lasat pe fiecare sa decida daca se simte sau nu cu musca pe caciula. Sunt de acord ca trebuie educata piata, dar nu cred ca am dat cu parul, ci am scris un articol de opinie. Am folosit anecdote mai vechi, pentru ca sunt cunoscute, dar si adevarate. Unii poate s-au schimbat, dar majoritatea celor pe care ii vad la evenimente confirma ca lucrurile se inrautatesc. Lucrurile trebuie sa se schimbe, dar cateodata mai e nevoie si de cate o palma, nu doar de tinut in brate. Amandoi avem dreptul la propria opinie si suntem liberi sa ne exprimam diferentele. Aici eu voi incheia in a mai explica ce a vrut sa spuna autorul si ii las pe toti sa interpreteze articolul cum vor.
Nu e ok nici faptul ca lasati loc de interpretare si nici faptul ca ascundeti numele autorului. Cand nu ai curajul sa-ti asumi ceea ce afirmi nu meriti respect. Ene cand a scris articolul lui a facut-o cu semnatura si si-a asumat. Nu am fost de acord nici cu el atunci, dar respect asta.
Da comentati baieti cu numele voastre de botez.
Eu nu ma ascund. Pacat ca unii de pe aici nu au curajul sa-si asume ceea ce afirma.
Eu mă numesc Paul Ghioca si sunt nou pe Disqs asta. Hello!
Eu stiam ma cine esti, dar publicul cititor de comentarii poate nu stie..