Impresii Uncharted 3: Drake’s Deception

Ca şi cum aş fi în faţa unui preot, voi spune: Am ceva de mărturisit!

A fost prima dată când am jucat Uncharted ŞI A FOST CEA MAI TARE EXPERIENŢĂ! Da, sunt novice în seria de acţiune şi aventură a celor de la Sony, ceea ce înseamnă că poate am privit jocul cu prea mult entuziasm sau poate că nu a fost vina mea că experienţa gameplay-ului a fost atât de intensă  – şi titlul e bestial într-adevăr! Înclin spre a doua variantă – deoarece nu mi s-a mai întâmplat nicodată să privesc un joc video ca pe un blockbuster gata să sfâşâie competiţia (fraţilor de la Sony, am un sfat pentru voi: gândiţi-vă să ecranizaţi minunata poveste din Uncharted 3!).

Din primul moment am realizat că am în faţa ochilor un joc realizat cu atenţie maximă la detalii de către cei de la Naughty Dog, în care fiecare scenă se împleteşte perfect cu precedenta şi permite fluenţa aceea mult dorită de către orice gamer – care duce povestea la un nou nivel de interacţiune cu persoana din faţa monitorului!

Pot spune cu mâna pe inimă că story-ul este de excepţie, personajele au acel ceva care te obligă practic să te îndrăgosteşti de ele ori, dimpotrivă, să le urăşti idin tot sufletul când vezi cu ce înverşunare vor să îl distrugă pe Nathan Drake!

Că tot veni vorba de personaje – titlul vă obligă într-o manieră extrem de elegantă (atenţie, Uncharted 3 chiar crează dependenţă!) să empatizaţi cu cele 4 personaje pozitive, a căror suferinţă, bucurie, emoţie, frică, epuizare plus toată gama de sentimente umane extrem de puternice te îndeamnă să îţi doreşti cu ardoare să dai tot ce ai mai bun ca gamer pentru a le ajuta şi ţine în siguranţă!

Felul în care se mişcă, modul de a interacţiona cu restul participanţilor la poveste îţi confirmă bănuiala că producătorii au vrut să creeze ceva cu acevărat epic, care să fie un adevărat reper pentru titlurile din acelaşi gen ce vor fi create pentru a satisface setea de entertainment  a jucătorului!

Evident că nimic nu merge mai bine cu un erou de calitate ca un mediu în care acesta să se desfăşoare în lagrul său – de la oraşe intrigante, ale căror străzi par cu adevărat reale datorită atenţiei  extreme la detalii (tarabe cu fructe, cetaţeni calmi până în momentul la care eşti nevoit să alergi printre ei şi îşi declară nemulţumirea pentru că i-ai lovit din greşeala şi multe alte lucruri mărunte ce fac ca universul Uncharted să pară la  fel de real ca mersul prin Bucureşti) până la castele medievale în ruină, care stau să se prăbuşească peste Drake şi amicul său, Sully. Nu trebuie să trevcem cu vederea nici deşertul Rub Al’ Khali ale cărui dune se unduie în bătaia vântului şi nici oceanul furios care ameninţă să îi curme viaţa prietenului nostru erou!

Nu numai natura reprezintă o ameninţare pentru viaţa lui Drake, ci şi durii din joc, care au legătură cu organizaţia secretă care vânează, surpriză, aceeaşi comoară ca şi acesta!

Batăile din joc sunt foarte bine regizate, se împart pumni în veselie, toţi se aleargă între ei (pare la un moment dat un joc de-a şoarecele şi pisica) dar cel mai important este că avem şi elementul de bang-bang, adică putem să îi ciuruim pe nemernici cu nişte arme foarte interesante – ce variază de la mici pistoale, la sniper rifles, pană la artileria grea – RPG-uri care fac un adevărat spectacol (dar să nu uităm nici de grenadele care sunt deliciul jocului).

Mi-a plăcut enorm la joc faptul că nu se rezumă totul la shooting şi la fuga ruşinoasă, însă extrem de sănătoasă a băieţilor buni – glazura de pe tort reprezentând-o multitudinea de puzzle-uri care îţi vor pune cu siguranţă capul la contribuţie: ba trebuie să păşeşti cu atenţie pe dalele din podea, ba eşti obligat să rezolvi mini-joculeţe în care eşti nevoit să îţi alegi  bine de tot locul pe care îl alegi să stai comod şi să devii un fel de gânditor de la Hamangia…iar lista unor astfel de elemente ale gameplay-ului poate continua aproape la nesfârşit!

Jocul este foarte bine balansat şi în ceea ce priveşte senzţia de pericol – iar dacă te apuci de el promit că vei avea parte de nişte scene impresionant de periculoase, moment în care parcă te-ai  ruga să nu greşeşti cu nimic pentru a nu îl face pe Nathan să se stingă. DA! Îţi va fi greu să accepţi să o iei de la capătul unui save-point petru simplul motiv că personajul ţi se strecoară în suflet şi nu ai vrea să îl răneşti.

Per total, pot spune cu mâna pe inimă că Uncharted 3: Drake’s Deception face parte din jocurile care pot primi nota zece chiar şi de la cel mai aprig critic al unor astfel de capodopere ale gamingului. Vă sfătuiesc să jucaţi cât mai repede unul dintr cele mai bune titluri ale anului 2010.

Enjoy! 

 

 

 

- Publicitate -

CELE MAI NOI ARTICOLE

- Publicitate -

LASĂ UN MESAJ

Introdu comentariul tău.
Introdu aici numele tău

Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. Contactează-ne!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Acest site este protejat de reCAPTCHA. Se aplică Google Privacy Policy și Terms of Service.

- Publicitate -

Pe subiecte similare

- Publicitate -

Acest site folosește cookie-uri pentru îmbunătățirea experienției de navigare.
Pentru detalii, consultă politica noastră de confidențialitate.