Unul dintre cele mai importante festivaluri de film de animație din Europa, Anim’est se află anul acesta la a 10-a ediție. Lung metraj internaţional, scurt metraj internaţional, film românesc, film studenţesc, videoclip, Minimest și nu numai sunt secțiunile competitive ale festivalului.
Însă și anul acesta, pe lângă toate animațiile formidabile și binecunoscutul ”Creepy Animation Night”, Anim’est a pregătit cinefililor o surpriză: studiourile Pixar și Laika vor fi prezente în cadrul festivalului. Mai multe detalii despre programul acestora îl puteți găsi pe site-ul Anim’est.
În a doua zi de festival, Cinema Studio a găzduit o animație cu totul specială, și anume: Extraordinary Tales, o compilație de cinci scurt metraje ce au la bază povestiri ale faimosului Edgar Allen Poe. Însă aici nu vorbim de niște povestiri obișnuite, ci de anumite fețe pe care le poartă moartea. Moartea, buna prietenă a lui Poe, cea care a primit cele mai multe ofrande de la el și în cinstea căreia scriitorul a închinat nenumărate rânduri.
Însă nu doar ecranizarea morții este singurul element special al acestei compilații, ci și vocile consacrate ale lui Sir Cristopher Lee și Bela Lugosi, voci ce au fost transpuse în această animație cu ajutorul unor înregistrări din anii ’50 aflate în posesia celor de la BBC. Și toate acestea în regia consacratului regizor Raul Garcia, cunoscut și pentru filmele copilăriei precum: Hercules (1997), Alladin (1992), The Lion King (1994) și multe altele.
Așadar, Extraordinary Tales aduce în fața publicului pentru început un dialog între Poe, aflat undeva între cele două lumi, și mult iubita-i moarte, care-i răscolește gândurile despre întreaga-i operă, precum și evidenta întrebare:”Ce se va întâmpla cu opera mea după ce voi muri?”. Astfel, mintea lui Poe începe să deruleze filmul operelor sale, ajutat de către dulcea Moarte, și în primă istanță își aduce aminte de ”The Fall of the House of Usher”, în care personajul Frederick își revedere, după ani și ani, bunul prieten Roderick Usher.
Scrisoarea ce-l aduce la morbida casă Usher nu-i scoate în cale bunul prieten, ci mai degrabă o stafie vie a acestuia, întrucât, măcinat atât de boala sa, cât și de boala surorii lui, Roderick cade pradă unei nebunii fără margini și a unei dureri și agonii ce-și purta mantia pe coridoarele casei în paragină în care se odihneau trupurile pe jumătate vii ale lui Roderick și Madeline.
Totul gravita în jurul sentimentului de moarte care curpinsese casa Usher. În pragul nebuniei sale, Roderick își îngroapă sora decedată în cripta casei, în propriu-i Necropolis, însă peste o perioadă scurtă de timp auzu-i și creierul erau umplute de zgomotele pe care, doar aparent, le scotea sora lui din interiorul sicriului, urmând ca moartea să i se înfățișeze lui Roderick în corpul surorii lui, moment ce reprezintă declinul final al casei Usher, lăsând în urmă doar un nor de praf și pe Frederick, cel ce privise un om schingiuit de sentimentele morții până în clipa în care însăși moartea își deschide brațele înaintea lui.
În cel de-al doilea scurt metraj, ”The Tell-Tale Heart”, avem o scenă tipică de la locul unei crime: o minte bolnavă, cucerită de ideea de a ucide ceea ce-i afecta mintea, mai exact pe cel cu ”ochi de vultur”.
Exact ca într-un ritual de posedare, criminalul nostru acționează violent, fără urme de resentimente și își duce ”jertfa” la bun sfârșit, așteptând să vadă Moartea mulțumită de opera lui.
Însă așa-zisă justiție divină își joacă rolul, ”trezind” la viață inima cadavrului în mintea ucigașului, făcându-l să-și mărturisească fapta. Așadar, Moartea își întoarce fața de la cel ce sacrifică în numele ei.
Cât de mult și-ar dori omul de rând să întârzie efectul morții. Sau cel puțin să-l izoleze. Asta încearcă cel puțin să facă un adept al mesmerismului, ajutat de bunul său prieten M. Valdemar în ”The Facts in the Case of M. Valdemar”.
O punere în pauză a conștiinței omului fix în momentul morții. Un tablou mai mult grotesc, decât un pas înainte al științei. Hipnoza în care este adâncit Valdemar amintește de transa creierului uman de dinaintea morții, acel moment când timpul și spațiul devin cu totul irelevante, fiindcă oricum inevitabilul este acolo.
Momentele de glorie ale Morții se întorc puți în timp în a patra parte, ”The Pit and the Pendulum”, unde personajul principal se află în stadiul de a-și închipui propria-i moarte. Aflat în perioada Inchiziției, o perioadă sângeroasă, cunoscută pentru metodele-i de tortură, personajul nostru cade pradă gândurilor sale, ce aleg să deseneze deja scena morții, o scenă sufocantă și încordată ce înăbușă cu totul ființa personajului.
Și acesta este un lucru comun pentru momentul de dinaintea morții: gândurile finale, închipuirile, acele scenarii ce pun pentru ultima oară stăpânire pe raționament și imaginație.
Finalul compilației Extraordinary Tales este marcat de ultima chemare a Morții către Poe și o ultimă încercare de a-i alunga temerile legate de dăinuirea operelor sale în istoria literaturii și astfel Edgar transpune atât viața din timpul său, cât și, accidental, viața cotidiană de astăzi într-un scenariu în care personajele se ascund în spatele unor măști, învăluite de depravarea zilnică de tot felul.
”The Masque of the Red” reprezintă acel moment în care omul crede că deține putere supremă asupra vieții, încât Moartea este doar un caracter pasager ce poate fi ocolit. Însă atunci când aroganța rasei umane îndrăznește să atingă masca Morții, suflarea agoniei și a lipsei de viață este singurul lucru care va mai pătrunde în creier.
Fiecare dintre aceste cinci scurt metraje are o grafică deosebită, în funcție de intensitatea cu care se vorbește despre moarte. De la pictură elegantă la linii și culori haotice și anoste, ce transmit sentimentul de apăsare și sufocare publicului. Nu trebuie să trecem cu vederea opera muzicală a lui Sergio de la Puente care se așează perfect pe acțiunea celor cinci povești și care ”atârnă” greu la fiecare secundă și dialog.
Per total, această animație merită nota 8, pentru punerea în scurt metraje ale unora dintre cele mai cunoscute opere ale lui Edgar Allan Poe, scenarul fiecărei părți fiind cutremurător și sinistru, abordând cu succes tema morții din diverse unghiuri.
