Dacă până acum am avut jocuri cu zombii de toate dimensiunile, culorile şi formele geometrice, iar eroii principali se afişau cu arme care mai de care mai mari şi mai numeroase, iată că acesta de faţă vine ca o surpriză, abordând jocul în modul Action-Adventure (mai degrabă Adventure-Action, pentru că această componentă se evidenţiază în prim plan) cu multe linii de dialog, cu personaje credibile şi multe opţiuni care odată alese, rămân scrise pe piatră de hotar acum şi pururea (şi în episoadele ce vor urma să apară), opţiuni despre care sunt nerăbdător să ajungem să vorbim imediat. Dar mai suportaţi-mă câteva minute ca să vă zic…
Vă mulţumesc că m-aţi salvat, iar acum lăsaţi-mă-n pace!
Deşi rănit în urma accidentului, reuşeşti să scapi de ei şi te refugiezi în curtea primei case care îţi iese în cale. Eşti oarecum mulţumit că ai scăpat de condamnarea la închisoare şi ai fi vrut să îţi ridici pălăria în faţa lor şi să pleci fluierând mai departe, numai că afli cu stupoare că nu te-au scos din maşină pentru simpla ta satisfacţie, ba nici măcar nu te-au scos cu intenţie. Au făcut-o instinctiv pentru a te savura. Descoperi chestia asta cu STUPOARE atunci când eşti atacat de un zombi chiar în casa în care ai ajuns din întâmplare, şi eşti salvat de nimeni altcineva decât de o fetiţă de 8 ani. Aşa ajungi să descoperi un alt lucru macabru: cât de rar şi preţios va fi să descoperi un suflet uman şi cât de greu este să încerci să îi obţii încrederea. Nemaiavând nimic la care să priveşti în urmă, iei în grijă fetiţa care te-a salvat (o responsabilitate destul de mare) şi plecaţi în lume, în căutarea altor supravieţuitori.
După glas cunoşti pe om şi pe dobitoc
Ai chiar o opţiune în meniu, unde poţi dezactiva notificările din partea jocului, astfel că nu ţi se va mai atrage atenţia când personajele au memorat ce ai zis, ceea ce va face jocul mai realist, deoarece mai târziu ţi se va da peste nas din cauza vreunei insulte aruncate în treacăt cuiva întâlnit anterior în joc dar pe care tu, jucătorul din spatele monitorului, cu Messenger-ul în bară, Winamp în fundal si cutia de bere sub nas probabil nu ţi-o vei mai aminti.Tot aici intră şi faptul că poţi alege şi de partea căror personaje să te dai. În alte momente tensionate, poţi acţiona ca lider ori poţi rămâne tăcut şi să laşi lumea din jur să işi poarte singură de grijă sau să işi apere părerile. Şi la fel de bine cum poţi să rămâi impasibil, poţi fi ori personajul grijului şi sufletist care împarte cu alţii în bucăţi egale şi ciunga la care mestecă, ori poţi fi personajul negativ şi egoist, căruia nu-i pasă decât de persoana #1, EL!
Zombii bat la uşă. Noi bătem la zombii.
Gameplay-ul în mare parte este bazat pe hoinăreală şi vorbăraie, aceste activităţi fiind întrerupte doar de atacuri de zombi, deci de momente de acţiune. Şi ce momente de acţiune! Sigur, tu nu eşti nici vreun prinţ din Persia, nici vreun cavaler din Skyrim cu un topor cât tine de mare. Nici nu cari în cârcă un geamantan cu armament şi nici nu conduci un tanc. Nu, tu te vei bizui pe A.D.S.M. (Aparatul De Scos Măsele) care are în încărcător cinci degete. Ori, depinzând de situaţie, poate fi înlocuit de piciorul stâng (căci cel drept este rănit) care este înarmat cu un bocanc cu încărcătură nelimitată. Dar vreau să zic că momentele de acţiune, fiind foarte personale, te fac să tresari şi chiar să te zbaţi pentru propia-ţi viaţă. Sunt foarte bine gândite şi executate din punct de vedere cinematic şi regizoral aşa că vor aduce un plus de culoare (roşie) jocului.
Micul mâncător de cre… de resurse.
Grafica predominantă în joc este de tip cel-shading, în stilul comic book-urilor ce poartă acelaşi nume dar pe care eu încă nu am avut onoarea de a le citi. Din fericire nu trebuie să fi citit benzile sau să fi văzut serialul pentru a întelege jocul (pentru că da, există şi un serial pe care l-am urmărit, şi este grozav). Avem aici o poveste de sine stătătoare care va fi savurată de orice împătimit al poveştilor horror. Grafic arată destul de ok, deşi nu prea ies în evidenţă elementele next-gen şi culmea, uneori jocul dă semne de oboseală şi se mai sacadează o secundă sau două, şi uneori am chiar mici scăderi de framerate. Asta pe un Intel Core 2 Quad Q9400 la 2.8 Ghz, 3.5 Gb Ram şi un Ati HD5770. Posibil să fie şi driverele mele de vină, pentru că nu le-am mai făcut update de mult timp. Dar e ciudat, pentru că Skyrim, de exemplu rulează lună cu toate detaliile împinse aproape pe maxim. Deci sigur jocul nu e foarte bine optimizat. În rest nu prea am ce reproşa. Nu prea întâlneşti bug-uri, sau cel puţin nu sunt foarte evidente şi nici deranjante.
Acestea fiind spuse, nu vă atingeţi de termometrul din dreapta, pentru că frige. Luaţi mai bine jocul şi răcoriţi-vă cu niste fiori pe şirea spinării.