Țin minte că discutasem, măcar în treacăt, despre horror-ul lovecraftian și influențele acestuia în varii domenii. În materie de jocuri video, merită să arunci un ochi și peste materialele dedicate lui The Sinking City, deoarece acestea se leagă destul de strâns de jocul despre care vom vorbi azi.
Call of Cthulhu (nu cel din 2006) este noul joc aflat în dezvoltare de Cyanide Studio. Pentru iubitorii lui Lovecraft, dar și pentru neinițiați, acest joc ar putea fi obiectul unui interes deosebit dacă ești pasionat de macabru, storyline și RPG-uri. Titlul jocului este, evident, o trimitere către universul fictiv imaginat pe scriitor, Cthulhu fiind unul din Vechii Zei ai panteonului monstruos regăsit în povestiri. Simpla încercare de a conștientiza prezența acestor ființe și a elementelor supranaturale aferente conduce la degradare psihică și fizică, iar Call of Cthulhu fix pe acest lucru se bazează.
Pentru început, e important de menționat faptul că jocul în cauză este o adaptare oficială a RPG-ului Pen & Paper produs de Chaosium. Probabil din cauza asta se pune mult accentul pe storyline și elementele de role playing. Ca să scutim timp și explicații inutile, vreau să punctez de pe acum veșnica prezență a mecanicii sănătății mintale și a elementelor survival horror, regăsite și la The Sinking City.
E de la sine înțeles statutul oricărui protagonist din astfel de jocuri: mai mult ca sigur ai luptat în vreun război și acum ai luat-o pe calea detectivilor particulari, ești deja puțin dereglat acolo sus și ești aproape cârlig de rufe când vine vorba de combat!
Bun, acum să trecem la detalii. Povestea lui Call of Cthulhu se învârte în jurul lui Edward Pierce, un detectiv particular și erou de război (ce ziceam!). În preajma lui 1924, nenea Pierce este trimis în Darkwater Island, pe undeva pe malurile statului Boston, să investigheze moartea familiei Hawkins în impunătoarea lor locuință.
Ca un detectiv conștiincios ce este, Pierce se pune să ceară rapoarte de la poliția locală și pornește spre a interoga locuitorii regiunii. Floare la ureche, doar polițiștii îi vâră sub nas rapoarte dubioase, iar locuitorii sunt secretoși, urâcioși și îl privesc pe străin cu dușmănie și suspiciune. Contextul orașului prezintă degradarea economică și socială.
Dacă, în trecut, orașul era un punct important pentru pescuitul de balene, el s-a abandonat decadenței și sărăciei, oferind în cele din urmă adăpost doar câtorva boieri mai instăriți și majorității marinarilor ce nu pot face nimic pentru a-și hrăni familiile…
Dacă asta nu era de ajuns, Edward trebuie să facă o incursiune în adâncul catacombelor întunecate, să pătrundă în aziluri înfricoșătoare, să se aventureze în interiorul clădirilor abandonate și să își facă veacul prin baruri rău famate pentru a obține orice fărâmă de informație ce l-ar putea ajuta.
Această geografie a orașului este o nimica toată pe lângă ororile cumplite venite din altă lume și cultele bizare ce îl așteaptă pe eroul nostru. Edward Pierce este un bărbat cu prezență de spirit, însă nici el nu știe dacă psihicul lui va face față terorii inimaginabile a necunoscutului.
Setting-ul respectiv pare a se potrivi de minune level design-ului făurit cu atâta minuțiozitate. Dacă este să ne luăm după atmosfera impusă și tonul general, Call of Cthulhu face o treabă ceva mai bună decât The Sinking City. După vizionarea trailerelor și câteva mici săpături am rămas impresionat de grija producătorilor față de mediul jocului. Poate că unele elemente de estetică se aseamănă puțintel cu desenele Scooby Doo, ca să fac o paralelă mai neortodoxă, însă grotescul emanat de fiecare aspect al environment-ului chiar aduce un plus reprezentării imaginarului lovecraftian.
Elementele supranaturale tind să țină mai mult de universul marin, ori Cthulhu, sau mai bine zis reprezentarea sa fizică în planul realității noastre, își are reședința pe fundul Oceanului Pacific. Asta nu este ceva rău neapărat, varietățile artistice sunt vaste și se vede că Cyanide Studio și-a făcut temele și au petrecut mult timp asupra scrierilor autorului american.
Un alt aspect ce mi-a atras atenția este prezența cultelor și a monștrilor. Desigur, viitorul joc de la Frogwares prezintă și el asemenea idei, dar ele pălesc în comparație cu conținutul lui Call of Cthulhu! Creaturile sunt absolut de coșmar, populația orașului este mai sucită decât pare, iar Pierce este doar un om a cărui rațiune nu este indestructibilă…
În plus, aventurile detectivului par a fi atât de hiperbolice și anormale, încât ajungi tu însuți să te intrebi dacă acest coșmar este de fapt realitatea trăită de protagonist sau vedenii ale acestuia. Lumea viselor este o joacă pentru entitățile supranaturale, și nici Pierce nu știe dacă adevărurile descoperite sunt ”tangibile”.
Grafica este destul de impunătoare și bine pusă la punct,chiar dacă nu promite o desfătare a ochilor de tipul The Witcher 3. Nu trebuie să fii o companie AAA sau să ai un motor grafic de ultimul răcnet ca sa oferi jucătorului o experiență deosebită. Tot respectul pentru Cyanide Studio!
În materie de gameplay, el se axează în principal pe explorare, pe sistemul RPG și pe elementele survival horror. Pentru tine, povestea este obiectivul suprem, iar jocul ține de ea cu dinții. Similar lui The Sinking City, protagonistul este capabil, și trebuie, totodată, să poarte dialoguri cu diferite NPC-uri. Este nevoie de informații, ponturi și persuasiune. Call of Cthulhu se descurcă ceva mai bine la acest capitol, mai ales pentru că jucătorii pot face alegeri în materie de abordare a unor situații iminente, cum ar fi un conflict cu alte personaje sau secvețe similare QTE-urilor (quick time events).
Pe aceeași rețetă se bazează și abilitatea lui Pierce de a reconstrui scenarii ale crimelor. El poate analiza minuțios aproape orice obiect din mediul înconjurător, dar eficacitatea acțiunilor întreprinse ține de nivelul skill-urilor sale. Aici intervine sistemul RPG.
De tine depinde cât de multe poate descoperi Edward după analizarea unui singur tablou sau în urma unei convorbiri. și tot de tine depinde cum îi gestionezi skill-urile bietului om care,apropo, se pricepe și la lockpicking. De ținut minte, acest skill va fi ulterior necesar descoperirii unor secrete sau evitării anumitor situații.
Mare atenție la sănătatea mintală, cum aminteam mai sus! Extazul descoperirilor tale/ale lui Edward Pierce este rivalizat doar de psihicul acestuia. Cu cât află mai multe și se apropie de adevărul terifiant, cu atât lumina din creierașul său se stinge, lăsând loc întunericului abisal al delirului și al nebuniei.
Pfiu, ce mai descriere…Nu ți-a ajuns? Vezi că Edward va trebui să se bazeze și pe cunoștințele asimilate în ceea ce privește ocultul și medicina! Gameplay-ul acesta este ca la el acasă în realismul anilor 1920 redat de joc. Este imposibil să nu te simți implicat în acest oraș foarte cosmopolit!
Culorile predominante sunt, aș zice,verdele, albastrul marin (dăă!) și roșul intens. O combinație interesantă care reflectă simbolistica design-ului. Totodată, redarea spațiilor claustrofobice aduce un plus sentimentului de nesiguranță, iar episoadele nebuniei pline de lunatici și medici săriți de pe fix îți fac pielea de găină și îți hrănesc imaginația.
Nu uitați că detectivul nostru, mare alcoolic pe deasupra, se confruntă cu supranaturalul. În fața necunoscutului, omul nu este Rambo, așa că muniția limitată și fragilitatea minții personajului vorbesc de la sine: evitați lupta directă! Acesta este un joc de explorare și supraviețuire. Dacă asta nu-i suficient, level design-ul poate vă va îmbuna și vă va determina să scotociți prin toate colțișoarele și să analizați cât mai multe lucruri.
Nu știu dacă este cu bună știință însă, din ce am văzut, constat că jocul aduce tribut vechiului Call of Cthulhu: Dark Corners of the Earth și primului joc Amnesia. Bine gândit!
Ca și voice acting, Call of Cthulhu iese în evidență. Parcă în acest joc, actorii chiar și-au dat silința să capteze emoțiile personajelor. Vocea nesigură a protagonistului și schimbarea tonului acesteia în fața trăirilor puternice primește un mare plus!
Per total, Call of Cthulhu arată fantastic! Până acum, sunt convins că mulți curioși au fost atrași de ceea ce promite acest titlu, și sper din suflet că voi avea ocazia să-l joc alături de The Sinking City. Refuz să cred că ar putea fi capabil să dea chix! Ca iubitor absolut al scrierilor lui H.P. Lovecraft și al jocurilor cu o astfel de tematică, aș mai putea povesti câte-n lună și-n stele!
Hai totuși să vă las pe voi să vă faceți singuri o părere. Call of Cthulhu va fi disponibil pentru PC, PlayStation 4 și Xbox One pe 30 octombrie 2018. Urmăriți site-ul jocului pentru descrieri captivante și,dacă v-am convins îndeajuns, aruncați o privire peste cele 6 moduri în care jocul plănuiește să vă facă mintea vraiște.
Dacă până aici nu v-ați plictisit, puteți urmări un gameplay de o oră puțin mai jos. Long live Cthulhu !
Sincer, chiar daca varianta moderna e avansata grafic, prefer varianta din 2006, in ciuda graficii slabe. Originalul a continut o atmosfera speciala si un gameplay foarte bun. In opinia mea, remakeul nu se ridica nici pe departe la nivelul originalului din 2006. Nu am jucat versiunea noua, dar am vizionat filmul jocului de pe ytb. Exista si un film – Dagon.