Spec Ops: The Line – Review

În meniul de astăzi avem un joc interesant – Spec Ops: The Line, care poate cu ușurință să vă ofere câteva ore bune de entertainment de calitate, văzut prin ochii unor personaje destul de încăpăţânate, neconvenţionale şi pline de personalitate.

Acest Third-Person Shooter este produs de către un developer prea puțin cunoscut, pe numele său Yager, care a răsturnat puțin clasamentul shooterelor deși nu mulți erau cei care credeau cu adevărat în acest lucru. Chiar și în aceste condiții, titlul a fost luat sub aripa publisherului 2K Games și se pare că… a fost o decizie înțeleaptă.

Toată acțiunea din Spec Ops: The Line are loc pe sol arab, în inima unui Dubai devastat total de niște furtuni de nisip cu totul neobișnuite, care i-au obligat pe locuitori să fugă din calea dezastrului.

Practic, acțiunea este centrată în jurul Batalionului 33 al armatei SUA, care sub comanda lui  John Konrad, VREA să restaureze ordinea și să evacueze populaţia rămasă în urmă, contrar ordinelor primite de la superiori.

Toate eforturile lor sunt zadarnice, iar după 6 luni aceștia reușesc să trimită un SOS către armata SUA prin care anunţă acest eşec înregistrat în iadul în care s-au poftit practic… singuri!

Acesta este momentul de intrare în scenă a unei echipe Delta Force trimisă în recunoaştere. Aceasta este condusă de căpitanul Walker (ale cărui replici sunt interpretate de Nolan North – vocea lui Drake din Uncharted!), personaj care se va dovedi a fi piesa centrală pe parcursul poveştii, el fiind dealtfel personajul jucabil.

Nu cred că ar fi cazul ca acest articol să se transforme într-un spoiler al poveștii, așa că voi trece la grafică. Jocul rulează pe motorul grafic Unreal Engine 3 iar rezultatul este destul de ok pentru orice gamer, fie el iubitor al vizualului ori al emoției transmise de joc. Mai mult, l-am vazut rulând chiar si pe un sistem single-core cu o placa grafica 8800GTS.

În ceea ce privește gameplay-ul, putem spune că vom avea un pic de muncă, mai ales dacă suntem genul de persoane care preferă să-și confrunte inamicii privindu-i direct în ochi. Avem de a face cu un third person shooter în care sistemul de cover este mai sfânt decât Papa. Deci, sanctitatea pereților, a cutiilor și a altor obiecte după care să te ascunzi este atent pusă în evidenţă pe tot parcursul jocului, devenind un pic frustrant faptul că ești obligat să pierzi timp exersând genoflexiuni şi mersul piticului. Partea un pic mai interesantă vine odată cu headshot-urile, care declanșează adevărate momente de glorie: un slow-motion fabulos în care poți surprinde toate detaliile sângeroase ale morții inamicului!

Fiind un shooter, se bazează automat pe o multitudine de arme care pot fi folosite în luptă, spectrul variind de la pistoale, la mitraliere, shotgun-uri dar și arhicunoscutele RPG-uri. Dacă totuşi rămâneți fără gloanțe, cea mai simplă cale către inima inamicului este prin coaste – atacul melee punându-l la pământ pe inamic, după care există posibilitatea de execuție în cel mai brutal mod posibil (so much win!).  Pe planul inamicilor, trebuie să știți că ei devin foarte greu de ucis spre finalul jocului, ceea ce reprezintă o încântare pentru cei care apreciază provocările. Avem parte și de bătălii mai mari, care implică din plin machine-gun-uri și zeci de elicoptere inamice care așteaptă cu emoție momentul în care vor fi doborâte!

Campania se axează pe acțiunile căpitanului Walker însă producătorii nu au vrut ca el să fie afectat de singurătate, acesta avînd în comandă o pereche de militari pe care îi poate comanda în orice moment. Astfel, avem la dispoziție două ordine: “attack enemy” și “stun” (flashbang) care reușesc să te scoată din unele încurcături sângeroase.

Mediul din joc are de asemnea și elemente de cover ce pot fi distruse de către inamici, cazuri în care totul se poate nărui (inamici prea mulți, foarte puternici => moarte) şi ne obligă să ne întoarcem la ultimul checkpoint disponibil. Și cum sistemul de cover are momentele sale de rebeliune, putem spune că ne vom găsi destul de des în această situație frustrantă. Trebuie să adaug și că jocul nu beneficiază de facilitatea salvării progresului după bunul plac, ci trebuie să rezistăm până în momentul în care ajungem la un checkpoint, ceea ce ar putea fi supărător pentru unii playeri.

Spec Ops este un joc în care până și loading screen-ul face parte integrantă din elementele menite să lase un anumit tip de emoție asupra jucătorului – acesta poate să fie tulburat la vederea unor mesaje precum  „Câţi americani ai ucis astăzi?” ori „Tu eşti vinovat pentru tot”.

Schema de control din tastatură este un pic deranjantă şi din păcate acest inconvenient poate da dureri mari de cap pe tot parcursul jocului, mai ales în cazul în care, să spunem, vrem să ne ferim de o grenadă însă ajungem să fim puși automat la cover chiar în raza acțiunii obiectului exploziv. Asta e chiar tare de tot!

Și cum sunetul este parte integrantă din viața noastră, nu pot neglija soundtrack-ul titlului, care se dovedește a fi un bun companion de luptă, împletind ştiri, mesaje de la antagonişti şi muzică într-un echilibru perfect, cât să îți ridice părul pe ceafă.

Voice-actingul este le fel de important de menționat chiar și pentru simplul fapt că vocea lui Walker este chiar a actorului Nolan North, cel care ne-a cucerit iremediabil în seria Uncharted.

În final ajungem să vorbim și de partea de multiplayer, care există dar nu vă va satisface în mod deosebit. Porțiunea de online play a fost dezvoltată de un alt partener de producție – Darkside Game Studios – despre care putem spune că s-a implicat tangențial în jocuri precum Bioshock 2, Civilisation: Revolution, Borderlands. Practic, multiplayerul nu iese cu nimic în evidență, povestea și gameplay-ul de campanie furând toată atenția.

Practic, jocul excelează la partea de campanie singleplayer prin povestea ingenios construită, nu își face deloc treaba pe multiplayer, are căteva probleme de control și gameplay însă reușește să intre în grațiile iubitorilor genului shooter.