Prima oară când am văzut o prezentare a acestui joc acum o lună, am fost sceptic în privinţa lui şi am uitat în cele din urmă de el. Nu după mult timp, Roberto îmi dă un link cu un articol în care producătorii afirmau că lucrează la acest joc de doi ani, dar s-au ferit să scoată prea multe detalii la lumină şi au ţinut jocul secret până în ultimele stagii ale dezvoltării lui evitând astfel construirea de hype. După care au apărut imagini de gameplay şi nu la mult timp după aceea (mai exact acum două zile) au lansat şi un Demo. Profund impresionat de ceea ce auzeam, mi-a curs o lacrimă pe obraz iar un minut mai târziu eram deja în meniul demo-ului şi mă scufundam în scaun, încercând să intru în atmosferă.
Meniul jocului este foarte interesant realizat, într-un puternic stil cyberpunk (atmosfera predominantă în joc). Povestea demo-ului îl surprinde pe omul nostru, Major Fletcher, încercând să-şi înmoaie oasele după o nouă zi de muncă la barul local, dar nu apucă să ducă paharul la gură, deoarece este întrerupt de dispecerat care îl trimite fix în inima unui atac al roboţilor, care sunt şi inamicii principali ai poveştii. În cel mai pur stil cyberpunk, roboţii au devenit conştienţi, s-au deşteptat (dacă ar putea fi şi PC-urile noastre aşa, ca să nu mai dăm banii pe upgrade-uri în fiecare an) şi s-au gândit ei că nu ar fi rău să ,,pună perifericele’’ pe oraş şi dacă nu ar fi prea mare deranjul, să extermine rasa umană. Toate acestea sunt prezentate într-un frumos filmuleţ cinematic făcut în stil artwork/comic book, ce îmi aminteşte foarte mult de filmuleţele din Thief sau Max Payne, după care eşti aruncat în joc cu doar două arme.
Oraşul este foarte plăcut creat. Drumurile pe care le parcurgi sunt liniare, dar îndeajuns de spaţioase încât să poţi face manevre de eschivă sau să fugăreşti inamicii. Atmosfera este dezolantă, dar nu şi tăcută. Oraşul este plin de lumini, panouri cu reclame, becuri care pâlpâie, monitoare ce afişează avertismente, voci dictatoriale şi alte elemente specifice stilului cyberpunk, care dau viaţă acestui oraş lipsit de populaţie.
Versiunea demo nu conţine decât trei tipuri de inamici: roboţei pe două picioare cu o lamă ascuţită în bot, gata să iţi sară la beregată, roboţei care se detonează în incinta jucătorului, şi tatăl lor, o namilă turbată de doi metri care vede roşu în faţa ochilor.
De la început eşti încurajat să foloseşti mediul înconjurător pentru a-ţi distruge inamicii, care de multe ori vin în număr destul de mare pentru a putea fi distruşi doar cu armele. Panouri electrice, butoaie explozibile, canistre cu benzină, chiar şi maşini care explodează mai ceva ca în filme, luptele de stradă transformându-se în adevărate războaie. Şi ce bine se aplică această regulă în jocul de faţă. Surprinzător, este foarte plăcut să elemini inamicii prin electrocutare, sau să detonezi diverse butoaie sau maşini din jurul lor. Sper că versiunea finală să conţină mai multe elemente şi capcane 
care să te ajute la nimicirea inamicilor.
Armele, deşi sunt doar două la număr, o mitraliera şi un plasma-gun (asemănător celui din Quake III), pot fi upgradate la tonomatele speciale pe care le întâlneşti în drum. Folosind punctele de upgrade, poţi să adaugi diverse moduri de foc armelor. Şi vai, câte sunt acestea la număr, iar de aici vine şi rejucabilitatea demo-ului. Clar, acesta este deliciul jocului şi sigur versiunea finală ne va lăsa un pic cu gura căscată la acest capitol, ba chiar cred că vom rejuca jocul a doua oară într-un mod oarecum diferit. Chiar şi controlul jocului mi s-a părut bine gândit. Armele le selectezi apăsând pe scroll, iar butoanele cu numere (sau rotiţa de scroll) le foloseşti pentru a alege upgrade-urile armelor. Adică selectezi plasma gun-ul, după care pe butoanele 1, 2 sau 3 ai moduri diferite de foc (iar culmea, unele dintre acestea au şi secondary fire). Asta da diversitate.
În colţul din stânga-jos, spre surprinderea noastră, se află indicatorii de sănătate, armură şi stamina ale jucătorului, dintre care doar stamina se regenerează automat. Deşi sunt destule health-packuri pe jos, jocul poate deveni problematic pe modul Hard sau Insane, care îţi vor face riduri pe frunte.
Hard Reset stă destul de bine şi pe partea tehnică. Efectele de bump mapping, gloss, şi iluminare arată bine. Este interpretat foarte frumos universul cyberpunk, atât prin talentul producătorilor de a modela, cât şi prin redarea grafică oferită de engine (proprietatea personală a producătorilor).
Ce m-a impresionat pe mine cel mai mult a fost partea audio. Sunetele mi s-au părut genial alese, chiar dacă voice acting-ul nu e cine ştie ce. Toate sunetele sunt foarte bine alese, dau bine la dinamica jocului, şi muzica parcă are ceva aparte şi specific atmosferei, care de asemenea se îmbină foarte bine cu gameplay-ul.
Engine-ul nu face abuz de resurse, pe un calculator performant va profita de toate acestea şi va reda toate aspectele grafice avansate, la performanţă ireproşabilă… cel putin aşa îl laudă producătorii. Ce-i drept, demo-ul s-a comportat perfect pe Intel Core 2 Duo la 3 Ghz şi ATI Radeon HD4650 cu toate detaliile setate pe ,,Ultra’’ (cu anti-aliasing off).
În ansamblu, după declaraţiile producătorilor, care sunt nimeni alţii decât cei care au lucrat la jocuri precum Painkiller, Bulletstorm sau The Witcher, Hard Reset este creat într-un stil old school, cu mecanici de joc clasice, cu care eram obişnuiţi înaintea perioadei Next-Gen, şi care aduce şi câteva aspecte proprii ce vor aminti de vremurile bune.
Aştept cu nerăbdare lansarea jocului full şi sper să nu dezamăgească.
