Ca mare fanatic de simulatoare sportive ce sunt, vestea că Pro Evolution Soccer (PES) 2018 va fi next-gen și pe PC anul acesta a picat numai bine. După ce un an întreg mi-am maltratat nervii cu FIFA 17 am zis că e momentul să văd ce au mai făcut băieții de la Konami, iar experiența a fost mai plăcută decât aș fi crezut. Astea fiind spuse, rămâneți alături de mine ca să descoperiți de ce consider că PES 2018 este un rival serios pentru FIFA 18.
Grea-i viața fără licențe
Încep acest review pe o notă ceva mai tristă. Dacă nu sunteți familiarizați cu seria, Pro Evolution Soccer a avut mereu probleme cu licențele. Asta se traduce prin faptul că echipele, împreună cu stadioanele și echipamentele acestora nu sunt autentice. Doar jucătorii poartă numele reale și au fețele implementate în joc.
După cum puteți vedea și în imagine, multe echipe mari nu sunt complet reprezentate în joc, Real Madrid devenind MD White, Juventus fiind PM Black White. Exemplele continuă mai departe de atât, dar sunt și părți pozitive. Konami a obținut de câțiva ani licențele pentru UEFA Champions League și UEFA Europa League așa că puteți avea plăcerea de a câștiga una dintre aceste cupe cu echipa favorită.
Schimbarea la față
Anul trecut, Pro Evolution Soccer a folosit un nou engine grafic doar pe consolele next-gen, adică Xbox One și Playstation 4. Ediția de anul acesta a extins această experiență și pentru utilizatorii de PC. Așadar ne putem bucura de grafica îmbunătățită și mecanicile rafinate ale jocului pe cele trei platforme principale.
Vizual, PES 2018 este schimbat în bine, iar atenția la detalii este remarcabilă. Jucătorii arată mai realist, iar stadioanele împreună cu fanii chiar te bagă în atmosfera de meci. Mi-a plăcut faptul că dezvoltatorii au dat atenție detaliilor mici, precum cinematicele și bucuria jucătorilor și a fanilor după ce se înscrie un gol. Unii jucători chiar au primit și feature-uri speciale, precum Neymar care după ce marchează își poate da jos tricoul în schimbul unui cartonaș galben. Doar să aveți grijă să nu fi primit unul înainte 🙂
Revenind la atmosfera din timpul jocului, pot spune că sunt plăcut surprins de ce a reușit Konami să ofere. Prezentarea generală este impecabilă și totul, de la cameramani până la fani și chiar și împrejurimile unora dintre stadioanele prezente în joc au avut parte de o atenție specială.
Alte elemente interesante sunt prezente în joc dar de multe ori nu le veți observa. De exemplu, când un jucător centrează balonul se poate întâmpla să mai sară bucăți de gazon (ha, v-ați prins?) sau mingea să se aleagă cu zgârieturi. În timpul meciului terenul se degradează în funcție de câte alunecări fac jucătorii și de cât de multe ori se aruncă portarii după minge. Aceste elemente mici oferă un plus de realism și pentru unul ca mine reprezintă un punct în plus.
Grafica este un alt punct forte, fiind finisată destul de bine. Nu există texturi care să apară out of place sau care să nu se potrivească cu mediul în care sunt amplasate. Jucătorii nu sunt pătrățoși și tricourile și alte elemente din joc sunt lucrate atent. Știu că nu se compară cu alte jocuri când vine vorba de grafică, dar hei, acțiunea se petrece pe un teren cu gazon, unde 22 de durlăi aleargă după o sferă.
Umbrele sunt destul de realiste și se mulează pe suprafețe. Culorile sunt vii și se schimbă în funcție de situație. Veți putea face diferența clar dintre o zi însorită sau o după-amiază ploioasă. Chiar și interioarele stadioanelor au fost lucrate minuțios, structurile fiind reprezentate foarte bine și sunt acompaniate de elemente de design precum balustrade, lumini și desene pe pereți.
Ora de sport
Ok. Am hotărât că Pro Evolution Soccer 2018 arată bine, dar oare, cum se simte? Răspunsul nu îl pot da într-un cuvânt pentru că nu pot descrie prea ușor cum este să joci acest titlu.
Să începem cu jucătorii. În comparație cu FIFA, jucătorii din PES se simt mai greoi, legile fizicii se aplică și asupra lor și îți aduc în minte sentimentul acela de când erai copil și dădeai cu fața de pământ când călcai pe minge.
Mi-a plăcut mult senzația de a controla un om, nu un robot conceput pentru a juca fotbal și m-am simțit ca și când aș fi urmărit un meci de fotbal la televizor. Se simte diferența de viteză dintre jucători, forța fizică mai mare sau mai mică pe care o au aceștia, înălțimea pe care o ating în timpul săriturii, etc. Fiecare jucător este unic și are atribute în plus sau în minus față de ceilalți.
Șuturile se simt grozav! Chiar ai o satisfacție aparte când marchezi un gol din distanță cu un șut plasat, sau când reușești să finalizezi dintre câțiva adversari cu un călcâi bine aplicat mingiei. Modul în care jucătorul lovește mingea diferă foarte mult și chiar vei simți nevoia să “îți așezi” mingea înainte să tragi la poartă sau să centrezi, orice mică greșeală trimițând sfera peste gardul școlii.
Fazele fixe sunt mai simpliste decât în FIFA, dar combinate cu mecanicile de șut mai sus amintite, sunt foarte satisfăcătoare. Este ușor să tragi pe poartă din lovituri libere sau să pui mingea pe capul unui coechipier din corner, doar că partea în care minea ajunge în ațe și tu alergi de fericire pe jumătate de teren nu este atât de des întâlnită pentru că portarii își fac treaba.
Per total, Pro Evolution Soccer 2018 oferă un gameplay realist și echilibrat. Nu este la fel de spectaculos ca FIFA și nici pe departe la fel de amuzant, dar când vorbim despre un simulator ne așteptăm la realism înainte de toate.
Panoul de control
Cum intri în joc vei fi întâmpinat de o interfață simplistă, împărțită pe categorii, unde găsești relativ ușor ceea ce cauți. Fiecare opțiune are categoria ei și este explicată pe limba tuturor. Ce nu mi-a plăcut, este faptul că setările încă sunt împărțite. Dacă setările de grafică, texturi, umbre, etc, le găsești în meniul jocului, rezoluția și limita de cadre pe secundă încă se află în folderul jocului și sunt accesibile prin settings.exe. Puțin cam 2000 din punctul meu de vedere.
Fiind simulatorul realist care se vrea, Pro Evolution Soccer 2018 oferă o gamă foarte largă de setări pentru echipa cu care joci. De la modul în care se demarchează fiecare jucător, la tacticile de atac și apărare, totul merge modificat după bunul plac.
Dacă era să pun câte o poză pentru fiecare meniu în parte, mai bine le arhivam și le lăsăm în subsolul paginii. Dar ca să vă explic pe scurt, sunt atât de multe chestii care pot fi personalizate încât nici eu nu le-am găsit pe toate, sau nu am știut să le modific, și nu pot spune că e prima oară când pun mână pe un joc de genul acesta.
Domnu’ antrenor
Pentru mulți gameri jocurile sportive au devenit mai degrabă MMO-uri, dar există acea masă de elitiști care cumpără jocurile acestea pentru modurile single-player. Cel mai popular rămâne cel în care preiei o echipă și treci cu ea prin toate plăcerile și dificultățile unuia sau mai multor sezoane. În Pro Evolution Soccer, se numește Master League. Ultima oară când am jucat PES, acest mod nu mă atrăgea pentru că era o amestecătură de ceva cu transferuri, echipe, ligi, etc. Acum a fost rafinat mult și se ridică la nivelul Manager Carrer din FIFA.
Ai posibilitatea nu doar să intri în pielea antrenorului, ci să fii antrenorul, la propriu, cu ocazia de a modifica personajul care stă la marginea terenului după chipul și asemănarea ta. Vei lua parte la conferințe, vei avea obiective puse de conducerea clubului și vei interacționa cu jucătorii. Nu par lucruri foarte importante, dar adaugă puncte pe partea de autenticitate.
Printre plăcerile modului de carieră se numără dezvoltarea jucătorilor și a clubului. Poți alege o formație care îți este familiară, sau să îți creezi una dacă nu îți plac soluțiile convenționale. Chiar dacă un jucător nu se înțelege cu o anumită poziție dar are atribute potrivite pentru a juca acolo, după câteva meciuri acesta va adopta poziția pe care îl pui să joace și eventual va deveni un talent veritabil.
Tot pe partea de dezvoltare a jucătorilor există specializările. Câteva exemple ar fi Prolific Winger, The Anchor, Offensive Fullback, etc. Acestea determină atributele care vor străluci la un jucător, fie că este un fundaș care avansează în bandă că să livreze o centrare perfectă, fie că este un jucător central rapid pe care alegi să îl muți pe bandă pentru o acoperire mai mare a terenului.
Alt lucru interesant în legătură cu modul de carieră sunt evenimentele anuale. Se alege cel mai bun jucător al anului, echipa anului, antrenorul și cam toate premiile care se regăsesc și în realitate. Este o satisfacție aparte să vezi un jucător cu care ți-ai bătut capul un an întreg că este nominalizat pentru un titlu, sau că munca ta este răsplătită și ești ales antrenorul anului.
Batem mingea cu băieții
Nu este plăcere mai mare decât să ieși cu băieții la o bere și să vedeți un meci. Dar ce se întâmplă dacă vreți să jucați un fotbal iar berea de mai devreme nu este de acord cu voi? Păi simplu, puneți de un joc pe TV.
În timp, frumusețea unui multiplayer local a mai pierit astfel încât chiar și în jocurile sportive s-au mutat pe internet. Fiecare dezvoltator a încercat să implementeze moduri care să captiveze cât mai mult jucătorii. De departe cel mai reușit dintre aceste moduri este FIFA Ultimate Team de la EA Games, dar din 2015 Konami au încercat să creeze o variantă proprie a acestui mod. Din păcate au dat-o în bară destul de grav, iar comunitatea a privit cu ochi răi această încercare.
Un lucru pe care însă Pro Evolution Soccer l-a făcut așa cum trebuie, este echilibrul online. Asta înseamnă că jocul se bazează mai mult pe skillul jucătorului decât pe echipa controlată de acesta, cel puțin în modurile de joc în care îți alegi o echipă deja existentă. Această tactică poate atrage persoane de partea celor de la Konami, dar rămâne de văzut în ce măsură funcționează acest lucru pentru că tehnic, asta face o echipă precum Steaua București să fie egală cu Liverpool sau Barcelona.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus poveste-așa…
Nu m-aș fi așteptat să zic asta dar Pro Evolution Soccer 2018 a fost o experiență mult mai bună decât aș fi crezut și nu consider că este o imposibilitate ca în anii ce urmează, această serie să devină un rival periculos pentru FIFA. Încă îi lipsește atmosfera primitoare din FIFA fiind un joc mai pentru profesioniști, dar are potențialul de a atrage public. Numai dacă Konami ar rezolva odată problemele astea de licențiere care îi trag foarte mult în jos și ar rafina puțin partea de multiplayer.
Dacă ești genul de om care preferă o simulare cât mai realistă, atunci PES 2018 este pentru tine. Dacă ești de cealaltă parte a baricadei și lași de la tine pentru mai multă distracție îți recomand să aștepți FIFA 18. Psst, cică tot eu o să îmi dau cu părerea și despre ăla așa că rămâi pe poziții 😉
