Odată cu Advanced Warfare, seria Call Of Duty a primit o binemeritată reîmprospătare grație gameplay-ului rapid și al galeriei de arme și augmentari futuriste. Pentru ca toate aceste aspecte (prezente predomoninat în multiplayer) să aibă sens, Activision a trebuit să schimbe puțin direcția campaniei single-player în sensul în care perioada modernă din Modern Warfare a pierdut în detrimentul unui viitor sci-fi în care totul este posibil.
Încă de la începutul francizei, jocurile Call Of Duty ne-au prezentat poveștii istorice(COD 1, 2, 3, World At War, Black Ops) și posibile confruntări contemporane (Modern Warfare 1, 2, 3). În 2014 Advanced Warfare a făcut pasul cel mare: a mers undeva într-un viitor incert plin de roboți și de arme avansate. Un an mai târziu, Black Ops 3 a preluat trend-ul și l-a dus mai departe în viitor, cu o poveste și cu o locație mult mai puțin credibile. Anul acesta, Call Of Duty se duce mai departe, spre infinitul spațiului mai exact.
Fanii au fost sceptici cu privire la Infinite Warfare și și-au arătat repede “iubirea” față de noul COD, trailerul de debut de pe YouTube al jocului fiind trailerul cu cele mai multe dislike-uri din istoria platformei media. Activision a luat în calcul și o potențială nemulțumire a fanilor așa că a realizat repede repejor un remaster HD pentru primul Modern Warfare și l-a adăugat alături de Infinite Warfare într-un pachet numit Legacy Edition: pe ideea, dacă nu vor un joc nou din serie, poate că vor cel mai bun joc al seriei în HD. În ritmul asta aștept ca toată seria MW să fie remasterizata și să vina la pachet, pe gratis dacă se poate, cu viitorele titluri COD, știți voi, alea din 2017 și 2018.
Dar să lăsăm viitorul și să ne concentrăm pe viitor… Infinite Warfare este despre viitor, un viitor în care rasa umană l-a ascultată pe Elon Musk și a colonizat mai tot Sistemul Solar, totul din cauza suprapopulării și a lipsei de resurse; pe scurt din cauza unor probleme pe care Terra le are și în momentul de față.
POVESTE:
Povestea începe pe Europa, unul dintre sateliţii planetei Jupiter, unde jocul ne face cunoştinţă cu antagonistul firului narativ, amiralul Salen Kotch, interpretat de către Jon Snow… pardon Kit Harington. Kotch este căpitanul navei spaţiale Olympus Mons şi liderului Frontului de Apărare Colonială (Settlement Defense Front în engleză), grupare ce reprezintă o reală ameninţare pentru civilizaţia de pe Terra.
După această introducere violentă a lui Kotch, jocul ne pune în pielea lui Nick Reyes, locotenent în armata United Nations Space Alliance(un fel de ONU intergalactic). În urmă unui atac surpriză din partea Settlement Defense Front asupra oraşului Geneva, UNSA rămâne fără nave de luptă şi fără soldaţi, constituind o ţintă uşoară pentru SDF. Reyes, colega sa Nora Salter şi companionul lor robotic Ethan se găsesc pe nava Retribution, una dintre ultimele două nave operaționale pe care flota UNSA le mai are. Din cauza numeroaselor decese care au avut loc printre rândurile armatei UNSA, Reyes este cel care privește titlul de comandant al navei Retribution și odată cu acesta și o responsabilitate imensă. Cu puteri mari vin și responsabilități pe măsură… nu-i așa Peter Parker?! Cum Reyes nu este un comandant oarecare, acesta nu va sta frumușel la “cârma” navei spațiale, ci se va aventura în fiecare misiune posibilă.
Campania, care are o durata de aproximativ 6 ore, este alcătuită din misiuni principale, care pun în mişcare firul narativ, şi misiuni secundare, care nu sunt obligatorii pentru finalizarea poveştii. Misiunile principale sunt mai lungi şi mai complexe, reuşind să contureze personaje credibile şi să clădească relaţii între ele.
De exemplu, Salter, colega lui Reyes, deşi ţine la acesta, este puţin geloasă pe faptul că Reyes este comandantul navei în locul ei. Un alt exemplu de relaţie bine prezentată este prietenia dintre protagonitul nostru şi Ethan, robotul umanoid. Este foarte interesant să vedem o astfel de relaţie om-maşinărie, mai ales într-o lume plină ochi cu roboţi de lupta fără sentimente şi lipsiţi de orice fel de umanitate.
Mi-ar plăcea nespus de mult să pot afirma faptul că noile personaje sunt la fel de memorabile precum Căpitanul Price sau Soap MacTavish. Din păcate, nu este cazul. Pe de altă parte sunt cele mai interesante personaje pe care seria COD le-a avut de la David Mason din Black Ops 2 până în prezent.Credibilitatea personajelor nu ajută mai deloc firul narativ. Avem o poveste generică, previzibilă, un final brusc și un personaj negativ interesant care nu își face simțită prezența mai deloc.
Cu toate aceste neajunsuri semnificative, campania lui Infinite Warfare este un pas înainte pentru seria COD și merită jucată fără dar și poate. De această dată, singleplayer-ul eclipsează modurile multiplayer și co-op, și nu invers. Studioul Infinity Ward a reușit să scoată campania seriei Call Of Duty din banalitatea ultimilor ani și să ne livreze o campania solidă și variată cu personaje plăcute și memorabile.
GAMEPLAY:
Jocul de față este un shooter militar sci-fi la persoana întâi. Se miră cineva?. Din punctul de vedere al gameplay-ului, Infinite Warfare păstrează formula seriei Call Of Duty, fiind în mare parte identic cu jocurile precedente: vei urmări camaradul X, vei “curăța” numeroase camere pline ochi cu NPC-uri furioase care vor să-ți facă felul și vei pilota nave spațiale prin întreg Sistemul Solar.
Partea de pac-pac (aka shooting) implementează un boost pack, numeroase loadout-uri cu arme și o varietate impresionantă de consumabile: roboței-bombă-inteligenți, scuturi, grenade anti-gravitaționale și lista poate continua. Toate confruntările armate din interiorul unei nave sunt exact la fel ca și în Black Ops 3 sau în Advanced Warfare.
Probabil că vă întrebați: “Dar Silviu cum adică toate din interior? Vrei să spui că există și confruntări în exteriorul navei?” Ei bine.. Da!. Infinite Warfare are și confruntări armate zero gravitaționale în spațiu. Cu ajutorul unui cârlig special și al boost pack-ului din dotare, Reyes se poate deplasa prin spațiu în timp ce lichidează valuri de băieți răi. Aceste momente dau o verticalitate diferită nivelului și reușesc să diversifice considerabil modul de abordare al confruntării.
Aceste momente nu sunt singurele instanțe în care jucătorul se va afla în spațiu, noul COD aducând în lumină o nouă mecanică. Dacă până acum secvențele cu vehicule nu lăsau controlul total în mâinile jucătorului, secvențele de pilotaj din Infinite Warfare schimbă total acțiunea și dinamică unei misiuni. Jucătorul va pilota o nava spațială în mai toate misiunile, fie ele principale sau secundare. Controlul navei este simplist şi foarte uşor de înţeles, fiind destul de greu să îţi ratezi ţintă sau să te loveşti de diferite obiecte din spaţiu.
Inamicii sunt de două feluri: umani și umanoizi… adică membrii ai SDF sau diferiți roboți ai aceleiași organizații. Nu sunt cele mai inteligente NPC-uri posibile, însă în număr mare pot crea probleme și celor mai iscusiți veterani ai shooterelor. La polul opus se află navele spațiale inamice care nu sunt atât de variate, existand trei tipuri de astfel de nave: nave mici de atac, nave de vânătoare și niște crucișătoare puțin mai mari. Alături de controlul simplist al navei, lipsă inamicilor “din spațiu” fac toate misiunile cu nava extrem de ușoare.
Din punctul meu de vedere, mecanicile de gameplay ale noului COD sunt bine implementate, cu excepția misiunilor spațiale cu nava, nicio mecanică nu este folosită excesiv. Nu ești obligat să folosești mecanicile de hacking sau abilitatea de boost iar și iar; ele sunt acolo pentru ca jucătorul să aibă de unde alege și să își expună propria abordare asupra confruntării.
MULTIPLAYER:
Nu voi mai spune că modul multiplayer este motivul pentru care COD se vinde atât de bine și asta pentru că pentru prima dată în ultimii ani, campania single-player este mult mai bună decât tot ce are multiplayer-ul de oferit. Asta nu înseamnă că multiplayer-ul este slab sau lipsit de originalitate. Mă rog… poate că lipsit de originalitate este.
Dacă ai jucat multiplayer-ul lui Black Ops 3 atunci știi exact la ce să te aștepți. Pe lângă îmbunătățirea unor aspecte precum adăugarea unor clase speciale (numite Rigs) cu upgrade-uri aferente și implementarea a noi arme de foc, multiplayer-ul lui Infinite Warfare nu se simte nou în niciun fel. Modurile sunt aceleași că în titlurile precedente, iar mecanica de level up se face pe bază de XP ca și până acum. Avem nelipsitele perks, wildcards și bonusuri, iar cea mai plăcută adiție o reprezintă abilitatea specială a rig-ului.
Un alt lucru neplăcut îl reprezintă hărțile. Seria Call Of Duty s-a făcut cunoscută prin adăugarea unor hărți de multiplayer detaliate, variate, pline cu scuraturi și cu locuri strategice. Hărțile din noul joc sunt o serie de locații generice care abundă de coridoare sau alei înguste și care nu prezintă urmă de originalitate.
Există și un mod Zombies Co-op. Numită Zombieland, prima hartă cu morți vii disponibilă pentru Infinite Warfare te trimite pe tine și pe încă trei prieteni, într-un parc de distracții din viitor care, colac peste pupăză, a fost năpădit de zombie. Harta este destul de variată, jucătorul având posibilitatea să “deschidă” mai multe zone ale parcului.
Bineînțeles, deschiderea unei noi zone vine cu riscurile sale, morții vii fiind mereu prin zonă pentru a te omori și pentru a îți mânca creierul. Câtă vreme ești înconjurat de prieteni ești în siguranță. Upgrade-urile și toate bonusurile vin și ele cu dezavantaje, valurile de zombie fiind multe mai necruțătoare cu tine și cu echipa ta. Din păcate, cu excepția tematicii, parc de distracții futurist, nu văd o reală diferență față de ce oferea Black Ops 3 în modul Zombies.
GRAFICĂ ȘI SUNET:
Din punct de vedere vizual, Infinite Warfare arată identic cu Black Ops 3: arme modelate atent, personaje detaliate și cutscene-uri CGI foarte bine animate. Pe de altă parte, noul Call Of Duty aruncă în fața jucătorului cele mai impresionante peisaje și medii de joc de până acum. Te vei lupta în spațiu în proximitatea variilor planete din Sistemul Solar, vei explora un asteroid și te vei târâ prin nămolul a numeroși sateliți naturali din spațiu. Este plăcut să împuști inamici în timp ce ai în fața ta, pe cer, inelele lui Saturn.
De la Modern Warfare 3 nu am mai avut un Call Of Duty care să reproducă atât de fidel o confruntare armată, fie ea și fictivă în cazul de față. Atmosfera lui Infinite Warfare reușește în sfârșit să creeze o lume a viitorului ancorată într-un viitor posibil și credibil. Este primul COD cu adevărat futurist, care își justifică locația și premiza.
Gata cu exoscheletele robotice din Advanced Warfare și cu augmentarile om-robot din Black Ops 3. Dacă ar fi să explic în câteva cuvinte universul jocului aș spune că Infinite Warfare este combinația ideală între Call Of Duty, Halo, Star Trek și realitatea crudă a unui război.
Varianta testată de mine, cea de PS4, rulează în 1080p la 60fps-uri. Pentru prima data în istoria recentă a jocurilor COD, am întâmpinat pierderi de cadre. Este sesizabil? Tind să cred că nu oricine poate vedea căderi de framerate de la 60 la 55fps. Sunt sigur că acesta mici probleme tehnice vor fi rezolvate rapid prin patch-urile viitoare.
Pe partea de sunet numai de bine. Este cel mai bun joc din serie atât la capitolul sunetelor armelor, cât și la coloană sonoră. Actorii vocali, deși nu pot spune că m-au impresionat în mod special, fac parte din categoria super-grea: îl avem pe Kit Harington a.k.a. Jon Snow din Game Of Thrones în rolul Amiralului Kotch, luptătorul de UFC Conor McGregor apare în pielea căpitanului Bradley Fillion, pilotul de curse Lewis Hamilton este electro-tehnicianul Carl Hamilton, iar actorul Seth Green îi dă voce lui Poindexter the Nerd din modul zombies.
