În ultima vreme pe piața din România benzile desenate sau Comic Books, dacă eşti un purist, s-au dezvoltat destul de mult. Au început să apară lucrări autohtone precum: Harap Alb Continuă!, Abaţia sau Tinereţe Fără Bătrâneţe, dar spre bucuria multora, care nu se îndeletnicesc cu d’ale englezei şi traduse, exemple fiind cele 3 benzi desenate Iron Man, Thor şi Deadpool (sau piscina moartă pentru).
Toate cele trei sunt obiectul criticii mele de astăzi, dar, în mod paradoxal, am şi un mic pronostic. Deadpool o să rupă!
Nu mă înţelegeţi greşit, nu vreau să spun că ceilalţi doi băieţi buni de la Marvel nu ar fi populari, dar un sentiment personal îmi spune că Deadpool o să aibă cel mai mare succes pe piaţa din ţara noastră.
Unu, pentru că este foarte cunoscut, rezonând cu tinerii din ziua de astăzi din cauza desenelor animate şi filmului ce urmează să apară și doi, pentru cei care sunt deja familiari cu personajul, aceştia încercând să susţină piaţa locală, Deadpool fiind de departe singurul personaj memorabil creat de Rob Liefeld… Ştiţi voi, tipul care i-a făcut cutia toracică lui Cap cât grilajul de la un TIR american.
Modul în care voi aplica critica este simplu: cele trei benzi desenate fiind cântărite în funcţie de poveste şi adaptare, care, în trecut, nu a fost prea strălucită, cineva cu puţină cunoştinţă a gaming-ului Românesc având posibilitatea să arunce o privire peste X-Blades de exemplu sau adaptările în limba maternă în care există texte de genu: “Mănâncă-mi bila înflăcărată de foc“ sau “Ciocan de pitic fermecat magic“.
Astea sunt doar câteva dintre exemplele pe care le-aş putea da. Dar o să compar banda noastră, cu a lor, dacă înţelegeţi unde bat.
Înainte de a începe vreau să menţionez că nu sunt nici pe departe un cunoscător fin în ceea ce înseamnă cultura benzilor desenate. Cu toate că sunt în contact cu această lume, sau cultură pentru purişti, de mai bine de 11 sau 12 ani, având în vedere desenele animate și jocurile pe care mulţi dintre voi le cunosc.Pot să spun că sunt undeva la nivel intermediar. Dar să lăsăm toate fleacurile astea la o parte şi să-i dăm bătaie!
Astăzi prin mâinile mele a trecut Iron Man, sau Omul de Oţel. Pe parcursul review-urilor eu o să mă agăţ de numele Iron Man, pentru că pur şi simplu nu îl pot numi altfel, asta pentru că RDJ o să fie tot timpul Stark pe Marele ecran. Doar o părere personală…
Pentru a realiza acest review pe înţelesul tuturor, chiar şi pentru cei care au o cunoştinţă marginală despre universul Marvel, o să explic lucrurile cât mai generalist. Bine, asta înseamnă că o să va tratez că pe nişte începători în ale comic-urilor, încercând să explic unele lucruri pe care poate deja le ştiaţi.
Rămăsesm la numele lui, Iron Man, iar identitatea sa secretă “nu-atât-de-secretă” este Tony Stark, multimiliardar, filantrop, geniu în ale științei, playboy, robot de bucătarie și eventual doctor în fizică cuantică peste noapte dacă nu are ce face.
Probabil și de asta am o relaţie de love/hate cu domnul Stark, acesta având atitudinea “miserupistă” şi “arogantă” pe care toţi o iubim, dar, având şi acel gram de antipatie şi jackass pe care uneori te face să îl vezi nu ca un om de oţel, ci că pe o cutie de conserve care a fost uitată prea mult în cuptorul cu microunde…. You know… for KIDS!
O să îmi permit să fac referinţă la momentul “istoric” în care a început un război civil, baricadele fiind stabilite, Cap’ de o parte şi Conserva Liberală de cealaltă.
Război civil care s-a terminat cu moartea, între ghilimele evident, a multor super eroi îndrăgiţi. Acelaşi Iron Man, care a creat “The Illuminati“, format din Mr Fantastic, Black Bolt, Black Panther, Namor the Sub-Mariner, Dr. Strange, Professor X şi evident Stark.
Ca o mică notă umoristică: “Dacă Professor X nu venea la întâlniri, cum discutau cu Black Bolt? Prin limba gimnastică?… Asta pentru că dacă liderul Inhuman-ilor şoptea îl făcea pe Stark o cutie de conserve la propiu dacă nu era în armura potrivită”
Acest grup fantastic s-a gândit că este o idee bună să îl trimită pe Hulk în spaţiu, doar că să se trezească cu el pe cap şi să mature planeta cu întreg Marvel Universe, începând cu Stark şi terminând cu Sentry, care teoretic era aproape “imbatabil“.
Lesne de înţeles că Hulki nu a fost foarte mulţumit de cazarea sa off world. Aaa da, și data aia când… Eee, spoiler, pe asta o să o aflaţi pe la sfârşitul acestei serii, deci va las să aşteptaţi.
Povestea e între decentă şi bunicică, nu pot să spun că are cel mai bun scenariu parcurs vreodată, dar o să vă spun din start că merită citită şi în nici un caz ratată, doar pentru simplul motiv că este una din primele benzi desenate Marvel traduse în română.
Primul număr e ok, acţiunea fiind prezentă încă din primele pagini. Întreaga poveste se desfăşoară în jurul virusul Extremis care în mod suspect a ajuns pe piaţa neagră, fiind vândut pe post de … steroizi capabili să te facă super erou.
Pentru cei dintre voi care nu ştiu care e treaba cu virusul ăsta, tot ce trebuie să ştiţi este că e folosit la realizarea unui soi de super soldaţi (Şi nu băieţi buni gen Cap ‘Murica), abilităţile acestora variind în funcţie de ADN-ul celui care îşi injectează acest compus chimic.
Cum a ajuns pe piaţa neagră? Ei bine se pare că tipa care a realizat acest virus moare în condiţii… suspecte, Tony face o criză de nervi, fiind destul de apropiat cu Maya Hansen, cercetătoarea în cauză.
După cum era de aşteptat, Stark pleacă val vârtej, cu capul înainte cum îi este specific, reuşind să îi înfrunte pe băieţii aia răi despre care v-am spus mai sus, cu ajutorul noii sale armuri, realizată dintr-un metal lichid foarte deosebit, dar o să înţelegeţi mult mai bine dacă vedeţi cu ochii voştri. Nu vreau să stric surpriza cu explicaţii complicate.
O să stric distracţia multora când o să spun că nu am fost încântat de faptul că pentru un prim număr, este mult prea multă acţiune şi prea puţină dezvoltare a personajelor.
Sigur, toată lumea ştie cine este Stark, Pepper, dar un pic de contur pentru cei noi nu strică şi nu omoară pe nimeni. Pe lângă asta, discutăm de un public nou şi simt eu că nu este cea mai bună idee să începi cu acest story ark. Că se dezvoltă mai departe sigur… dar încercăm să subliniez că România nu este America şi cultura asta “Big Beginings with a side dish of explosion” nu prea ține la noi în ţară.
Apropo, în primul număr o să aveţi parte de destul de mulţi boobies, şi asta e întotdeuna un plus .
Din punct de vedere artistic am fost plăcut impresionat. Cei care vor cumpăra banda desenată se vor delecta cu un artwork detaliat și studiat, care aduce puţin a jocuri video, şi dacă aici pe Overheat iubim cu adevărat ceva, acelea sunt jocurile video, nu?
Culorile sunt extrem de bine alese, cu toate că aș mai tăia puţin din roşul care este deja un etalon pentru seria Iron Man, care aici este folosit în exces.
Pur şi simplu prea mult roşu, am înţeles că e Iron Man şi că armura lui este roşie, dar frate, obiectele din fundal şi decorul au pur şi simplu prea mult roşu. Cerul e roşu, părul lui Pepper e roşu, canapelele sunt roşii, până şi cravata băiatului rău e roşie. Băieţi, aţi rămas fără culori?
Acum că am vorbit despre ce am primit de pe meleagurile străine, haideţi să vedem ce au reuşit să facă băieţii de la Lex Comics cu traducerea şi imprimarea în sine, începând cu ce este de bine şi terminând cu ce este de rău.
În primul rând lettering-ul, cu care nu am absolut nici cea mai mică problema, scrisul se potriveşte perfect în căsuţele de dialog şi e foarte uşor de citit.
Ceva care nu mi-a plăcut, dar nici nu a lăsat mult de dorit, este traducerea. Problema cu traducerea stă în felul următor: Este între foarte greu şi imposibil să traduci ceva din engleză în română şi să aibă acelaşi înţeles, aşa că nu pot să învinovățesc pe nimeni nici pentru asta. Vezi “Bila înflăcărată de foc” de mai sus.
Ultimul aspect care ţine de băieţii de la noi ar fi hârtia pe care au imprimat comic book-ul. Ei, aici chiar sunt puţin supărat! Ştiu că banda costă 7,90 lei, dar calitatea nu se apropie nici un pic de cea a benzilor pe care le am eu de peste hotare.
Nu sunt un snob, care se uită peste gard şi spune că dincolo este mai verde, doar că putea să fie mult mai bună calitatea generală. Un bonus totuşi ar fi că benzile vin într-o folie protectoare transparentă, în care pot fi păstrate după ce au fost citite, asta mi-a plăcut foarte mult pentru că la The Walking Dead, de exemplu,aceasta lipsește.
Concluzie
Concluzia mea ar fi următoarea: Povestea e bunicică, bazându-se mai mult pe acţiune, artwork-ul este bine realizat şi detaliat, dar aş fi extrem de fericit dacă ar lasă-o puţin mai uşor cu roşul.
Pe partea asta totul e bine şi frumos. În rest, traducerile sunt pe cât de bune pot fi, letteringul este excelent, iar calitatea hârtiei, chiar dacă lasă puţin de dorit putea să fie şi mai proastă. Dacă mă întrebaţi pe mine, merită să aveţi Iron Man în limba română pe raftul bibliotecii.
Puteți cumpăra Iron Man, Deadpool sau Thor de la Lex Hobby Store.
