[Review] Mortal Kombat X

Din câte îmi aduc aminte, prima dată când am butonat un joc Mortal Kombat era undeva în clasa I când eu și clasa mea am fost duși în sala de calculatore a școlii în care învățam. Pe acele computere, pe lângă Tarzan și alte jocuri mai copilărești se afla și Mortal Kombat 4. Ce-i drept, cu toții am fost fascinați de grafica tridimensională, de fatalități și de cantitatea impresionantă de sânge prezența pe ecran.

De atunci, de fiecare dată când aveam ocazia, mă opream să fac chestii în Word sau în Paint (chestii d-alea care se învață în clasă I), mereu porneam jocul și mai făceam un meci cu Scorpion. Anii au trecut, au urmat o sumedenia de jocuri proaste din serie, ca în 2011 cu al nouălea titlu toate greșelile narative să fie îndreptate printr-un reboot în stilul lui Christopher Nolan (amintiri, mesaje în trecut, vise).

În cele din urmă, toată lumea a fost fericită și a trăit în pace. Până anul acesta, când, Mortal Kombat X, al zecelea titlu al francizei, a ajuns pe rafturi, în magazinele digitale, dar și la noi în redacție. Este noul MKX demn de moștenirea francizei lui Ed Boon? Aflăm imediat.

httpv://www.youtube.com/watch?v=4faAvsMMpFg

Poveste:

Evenimentele din noul Mortal Kombat X se petrec la 20 de ani după înfrângerea lui Shinnok și îi are în vizor pe membri noii generaratii de kombatanti (da, kombatanti cu “k” pentru că suntem în Mortal Kombat). Generație formată din Cassie Cage, fiica lui Johnny Cage și a Sonyei Blade, Jacqui, fiica lui Jax, Takeda, fiul lui Kenshi și Kung Jin, vărul lui Kung Lao.

Echipa anterior menționată are misiunea de a recupera străvechea amuletă a lui Shinnok și de a salvă întreagă lume (misiune tipică pentru un joc Mortal Kombat aș putea spune).

Pe parcursul poveștii de circa 4 ore, cei patru eroi se vor întâlni cu adevărate legende ale turneului Mortal Kombat, aici menţionându-i pe legendarii Scorpion și Sub-Zero, precum și Raiden, Mileena, dar și fețe noi precum D’Vorah sau Kothal Kahn.

Adevărul este că sunt o sumedenie de personaje prezente în poveste (marea majoritate fiind și jucabili), dar din fericire fiecare este memorabil în felul sau.

Ca și în Mortal Kombat 9, avem destule cinematic-uri între luptele propriu-zise, precum și vechile mele “plăceri” Quick-Time Events. Aceste cinematic-uri arată foarte bine, iar tranziția dintre ele și lupte este imediată, lucru plăcut pentru “retine”.

Povestea este structurată în 12 capitole, în fiecare capitol jucătorul controlând un alt kombatant, lucru care mai diversifica experiența. Cu toate acestea povestea nu pot spune că este cea mai reușită.

Are momentele sale bune, câteva momente amuzante, dar și anumite momente în care te scarpini în cap și te gândești ce au fumat scenariștii. Totuşi, este mai mult decât bună pentru un fighter, însă ca joc, povestea lui MKX nu este tocmai demnă de Oscar.

Gameplay:

Ei bine. Am ajuns la capitolul în care Mortal Kombat X strălucește cu adevărat. Până la urmă un fighter e un fighter, iar calitatea sa stă în gameplay, nu în grafică sau poveste.. deși și alea ajută destul de mult la experiența totală.

Jucătorul are la dispoziție o listă de 25 de kombatanti (dintre care Goro e DLC și Shinnok se deblochează prin terminarea campaniei) fiecare kombatant având trei variaţii. Acestea  vin cu câteva combo-uri diferite și cu mici diferențe de design.

Spre exemplu, Inferno Scorpion are un craniu la el pentru invocat crocobauri, Ninjutsu Scorpion dispune de două katane, iar lui Hellfire Scorpion îi place așa mult focul încât își dă foc și apoi te strânge în brațe.

Cât despre bătaia propriu-zisă, Mortal Kombat X este de departe cel mai bun Mortal Kombat de până acum. Avem multe combo-uri, unele mai violente ca altele, avem arene de luptă mai detaliate și mai interactive ca până acum, X-Ray moves din MK9 se întorc, avem brutalități și nu în ultimul rând, avem fatalități, că până la urmă ce e Mortal Kombat fără fatalități.

Vorbind de fatalități, grație noilor console, acestea sunt mai detaliate și prin urmare mai violente și mai sangeroase; lucru plăcut pentru cei care vor să învețe puțină anatomie.

httpv://www.youtube.com/watch?v=keuxWj_rdJ4

Mai avem Living Towers, care înlocuiesc Challange Tower-ul din Mortal Kombat 9. Aceste turnulețe ale disperării sunt pline ochi cu tot felul de provocări, în unele instanțe întrebându-mă cât de troll poate să fie programatorul din spatele provocări.

Nu se numesc ele degeaba Living Towers deoarece acestea se schimbă constant, unele în funcție de oră, altele de zi și altele țin o săptămâna întreagă.

Test Your Luck, modul meu preferat de altfel, se întoarce și el, mai distractiv și mai amuzant că până acum. Dacă acest Test your Luck te pune să joci pe întuneric sau cu butoanele alambicate, Test your Might te va pune, să apeși frenetic pe butoane și să spargi o scândură, un bibelou sau cine știe ce alte obiecte

Cu bănuții strânși în activitățile de mai sus, te poți duce la Kriptă pentru a debloca fatalități, costume, concept art-uri și multe altele. Mi-a plăcut în mod special experiența din Kripta această fiind un mic joc action-horror cu câteva jumpscare-uri pe ici pe colo.

Tot aici apare unul dintre neajunsurile jocului: Easy Fatalities și Skip Fight, care se pot debloca din Kriptă sau cumpăra pe bani reali. Înțeleg că și cei de la Netherrealms au nevoie de o pungă cu semințe, dar totuși… easy fatalities?!

Să nu mai vorbim că dacă ai buzunarul gros poți plăti să deblochezi toată kripta fără a o mai explora sau strânge alte fonduri.

Se vede clar că jocul are mult conținut și nu te va lăsa să îl abandonezi pentru o bună bucată de timp, și de asemenea sunt curios cum o să evolueze Living Towers și Invasion-urile în lunile ce vor urma.

Multiplayer:

Tuturor ne place să stăm cu amicii și să jucăm Mortal Kombat cu orele. În cazul în care nu ai două controllere… sau nu ai prieteni… MKX vine și cu un mod multiplayer online.

La începutul jocului, fiecare jucător își alege una dintre cele cinci facțiuni din universul Mortal Kombat și luptă pentru stăpânirea planetei… totul virtual bineînțeles, deoarece gamerii nu s-au pus încă pe dominația globală… încă.

Luptând solo sau online, jucătorul avansează în nivel și strânge puncte pentru facțiunea sa, facțiune care evolueză odată cu creșterea sa in nivel, evident.

Un lucru care nu mi-a plăcut este loading time-ul din online, având în vedere că de fiecare dată când cauți un meci trebuie să se conecteze la servere și să îți citească stats-urile, care durează și strică din imersiunea generală.

Grafica si Sunet:

Pe cât de plăcut este să te joci MKX pe atât de plăcut este să te uiți la el. Mortal Kombat X vine cu cele mai detaliate personaje și cu cele mai detaliate arene din câte am văzut în jocurile de tip fighter.

Umbre, reflexii, precipitații, nimic nu a fost la voia întâmplării. Toate variatiile și costumele personajelor arată impecabil, deși se vede că anumite personaje nu au primit atâta atenție ca altele (de exemplu Scorpion care arată impecabil și Sonya Blade, care.. nu arată așa impecabil).

La capitolul grafică, Mortal Kombat X își nimicește cu succes competiţia. Tot background-ul pare desprins dintr-un joc action-adventure, nicidecum dintr-un fighter 2.5D.

Varianta testată de mine, cea de PS4, rulează fără nici cea mai mică problemă în 1080p la 60 de cadre pe secundă. Singura problemă legată de framerate pe care am observat-o, este în modul King of the Hill, unde mai pierde câteva cadre, dar nimic cu adevărat deranjant.

Sunetul este şi el la înălțime. Se aud oasele cum trosnesc, sângele cum se scurge și fiecare pumn îți dă impresia de impact, iar coloana sonoră acompaniază perfect masacrul de pe ecran.

Din păcate, vocile personajelor lasă destul de mult de dorit, niciun actor vocal nu pot spune că mi-a atras atenția, vocile efectiv nelivrând pic de emoție. Măcar pumnii livrează emoție din plin.