Unit 13 – Review-ul Overheat

Există un început în toate. Probabil ţi s-a povestit de sute de ori despre momentul în care ai mers pentru prima data pe propriile picioare. Cât despre mersul cu bicicleta, este posibil să-ţi aminteşti şi singur căzăturile pe care le-ai luat până ai reuşit să parcurgi pentru prima dată 15 metri fără să pui piciorul jos.

Iată că noi la Overheat am avut parte de câteva premiere în ultimul timp. Acum câteva zile am lansat un Video Unboxing  pentru Mass Effect 3 N7 Collector’s Edition (produs aproape imposibil de găsit la noi), ieri am deschis rubrica de hardware, iar astăzi vă prezentăm primul review al unui shooter pentru noua consolă portabilă PlayStation Vita (click pentru articole despre această consolă).

Unit 13, jocul despre care vorbim astăzi, este un third person shooter  în toată regula ce a fost lansat pe 9 Martie şi încearcă să demonstreze că PlayStation Vita este o platformă mobilă capabilă să ofere experienţe asemănătoare cu cele de pe consolele de casă. Jocul este produs de Zipper Interactive şi se aseamănă destul de mult cu unul dintre jocurile recent lansate (2011) pe PS3 de către acelaşi studio, anume SOCOM 4: US Navy Seals.

Dar să revenim la noua experienţă portabilă numită Unit 13. Reuşeşte oare acest titlu să aducă valoare consolei PS Vita sau avem de a face cu un demo tehnologic lipsit de substanţă aşa cum am putea spune despre alte jocuri disponibile la lansare?

Aceasta a fost curiozitatea mea atunci când am pornit jocul.  Sincer, mă aşteptam să fiu dezamăgit, căci uitându-mă la celelalte jocuri disponibile o dată cu lansarea Vita, am sesizat că foarte multe dintre ele au de suferit de pe urma timpului de producţie relativ scurt pe care l-au avut la dispoziţie producătorii.

Prima impresie

Ce am găsit în Unit 13 a fost totuşi un joc cu mult peste aşteptări, care reuşeşte să ia ce-i mai bun din termenii  „portabilitate”  şi  „third person shooter” şi să-i îmbine în aşa fel încât să creeze o experienţă, per total, bună.

Atunci când ajungi în meniul principal al jocului eşti întâmpinat de nişte butoane mari, tocmai bune de atins cu degetul. Toată interfaţa jocului este tactilă. Butoanele şomează până la punctul în care intri efectiv în gameplay. Ceea ce nu-i rău – meniul este realizat în aşa fel încât să fie uşor de folosit prin atingere şi reuşeşte să îşi atingă obiectivul în majoritatea timpului, dar sunt şi momente în care e greu să distingi care este butonul ăla nenorocit care te scoate din modul „hartă” şi te bagă din nou în joc.

Se adaugă 2 linguriţe de gameplay…

 

Touch-screen-ul este utilizat şi în timpul gameplay-ului. El devine  o „prelungire” a butoanelor fizice, prin adăugarea câtorva butoane virtuale pe ecran. Cu ajutorul acestor butonaşe reîncarci arma, te uiţi prin cătare, arunci grenade, consulţi harta, sari peste obstacole sau execuţi o acţiune cerută de comandament (descătuşarea unui ostatic, spre exemplu).

Dar jocul este mult mai mult decât un joc realizat pentru touchscreen, iar la această concluzie ajungem atunci când vorbim despre controlul. Chiar dacă touchscreen-ul ajută la construirea unei experienţe mai plăcute, controlul jocului se bazează pe butoanele fizice. Iar butoanele fizice reprezintă marele atu al lui PS Vita în faţa smartphone-urilor şi tabletelor. Cele două stickuri analog se comportă regesc, iar aici ţin să laud stickul drept care face ca diferenţa dintre PSP şi PS Vita să fie una uriaşă pentru jocurile de tip shooter. E ca trecerea de la jocurile 2D la cele 3D. Restul butoanelor de pe consolă nu prezintă nicio noutate specială şi funcţionează exact aşa cum ţi-ai imagina că ar trebui să funcţioneze într-un third person shooter.

Darrr… controlul are şi o problemă. Stickurile mult lăudate în paragraful anterior sunt prea apropiate de ecranul tactil. Şi sunt scurte. Ceea ce înseamnă că uneori, când le înclini în direcţia ecranului, ai şanse măricele să îl atingi. Iar Unit 13 conţine butoane virtuale în apropierea stickurilor analog. Înţelegeţi unde bat? URĂSC SĂ ARUNC ULTIMA GRENADĂ ÎN CUTIA DIN FAŢA MEA!!!

În ceea ce priveşte trasul cu arma, jocul are un pic de aim assist (nu poate fi dezactivat) care personal mi s-a părut că face experienţa mai plăcută, de asemenea te poţi uita prin cătare/lunetă, poţi lovi inamicii cu patul armei (melee attack) şi, de asemenea te poţi ascunde după o grămadă de obiecte, căci avem la dispoziţie un sistem de cover destul de bine pus la punct. Cu excepţia momentului când vrei să faci un atac melee din cover, chestie care nu funcţionează şi mi-a cauzat câteva morţi nemeritate.

Din punct de vedere grafic nu mă pot plânge că Unit 13 ar duce-o prost. Jocul arată destul de bine, chiar dacă nu atinge nivelul grafic al lui Uncharted: Golden Abyss. Nu am găsit glitch-uri grafice iar per total stilul de prezentare grafică a jocului mi s-a părut adecvat unui third person shooter militar aşa cum este Unit 13. Voi adăuga aici faptul că hărţile pe care se desfăşoară jocul sunt în general mari şi plăcut de parcurs, mai ales că de multe ori ai libertatea de a alege pe ce rută vrei să mergi pentru a îţi surprinde inamicii.

Nici de sunet nu mă pot plânge foarte tare, deşi sunetele mitralierelor sunt uneori deranjante pentru urechea mea (sună artificial şi repetitiv). În orice caz, de obicei sunetul este OK iar folosirea unor căşti este recomandată pentru a trăi la intensitate maximă acest joc.

 

Povestea este… intensă

 

Poate vă întrebaţi de ce nu v-am spus nimic despre poveste. Ei bine, pentru că în mare parte aşa ceva nu există. Singurul lucru pe care îl cunoşti este că Unit 13 este o unitate militară secretă creată de NATO cu unicul scop de a stopa activităţile grupurilor teroriste, iar tu eşti unul dintre soldaţii unităţii. Per total sunt 36 de misiuni şi pot fi accesate într-un mod familiar oricărei persoane care a jucat Angry Birds sau alte jocuri asemănătoare. Pe ecran ai 36 de pătrăţele ce reprezintă fiecare misiune în parte. La început majoritatea sunt blocate, însă pe măsură ce avansezi se deblochează toate misiunile. Misiunile nu se continuă una pe cealaltă, ci sunt operaţiuni total diferite. De aceea nu putem vorbi despre o poveste.

Misiunile sunt scurte – oricare dintre ele poate fi completată în câteva minute – iar unele dintre ele te poartă prin aceleaşi locuri pe unde ai mai fost.  Există mai multe tipuri de misiuni în Unit 13 iar acest lucru adaugă un nivel de diversitate asupra jocului. În unele misiuni se recomandă abordarea „mută”, adică îndeplinirea obiectivului fără a atrage atenţia inamicilor (pistolul cu amortizor ataşat este foarte util aici). Alte misiuni cer expres îndeplinirea obiectivului într-un anumit interval de timp, obligându-te să treci la treabă gălăgioasă ca să scuteşti timp. Obiectivele sunt salvarea de ostatici, detonarea unor bombe, eliminarea unor persoane rău-intenţionate.

Există şi misiuni în care trebuie să elimini o anumită persoană  bine păzită (şi bine hrănită, după nivelul de gloanţe pe care le poate primi fără să moară). Acestea pot fi jucate atât stealth cât şi în schimb masiv de focuri, de multe ori necesitând chiar o combinaţie între cele două pentru a duce la bun sfârşit misiunea.

Adaugă aici faptul că înainte de fiecare misiune îţi poţi alege unul din cei 6 soldaţi (fiecare cu propriile arme şi abilităţi) şi mai adaugă faptul că în anumite misiuni beneficiezi de viaţă regenerativă iar în altele depinzi de o bară de viaţă clasică, şi îţi vei da seama cam care e nivelul de varietate al misiunilor. Mai mult decât atât, întotdeauna simţi că trebuie să ai mare grijă de personajul tău (indiferent de ce sistem de viaţă beneficiază în misiunea respectivă). Dacă nu eşti atent cu el va muri foarte repede, asta pentru că dacă eşti împuşcat de la scurtă distanţă gloanţele au un efect devastator. Dar nu sunt foarte rare nici cazurile în care vei fi împuşcat direct în cap de la distanţă mare şi vei muri dintr-un singur glonţ. Iar save point-urile sunt destul de rare.

 

Ai ai AI!

 

AI-ul este în general bun, te flanchează dar uneori tinde să devină sinucigaş, ieşind din cover şi alergând spre tine. Acest lucru este destul de frustrant căci în primul rând nu există vreo persoană în toate minţile care să facă aşa ceva în viaţa reală, iar în al doilea rând îţi distruge abordarea tactică şi pune mari probleme vieţii personajului tău, căci aşa cum spuneam, câteva gloanţe trase de la 2 metri distanţă te trimit… 2 metri sub pământ. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu ştiu dacă argumentul cu „toate minţile” este valid în cazul unor terorişti. În orice caz, inamicii din acest joc se comportă de obicei decent. Atunci când nu eşti în câmpul lor vizual dar tragi un foc de armă se alarmează şi încearcă să te găsească. Acest lucru poate fi folosit spre avantajul tău, având în vedere că harta atotştiutoare a jocului îţi afişează mereu poziţiile actualizate ale inamicilor.

Un lucru nu-l voi înţelege niciodată la AI-ul din Unit 13: De ce naiba inamicii continuă să tragă chiar şi după ce ai murit? Nu numai că trag focuri de armă cu nemiluita, dar nici măcar nu trag în personajul tău. Aparent nu s-a gândit nimeni că jumătate din seriozitatea impusă de joc este pierdută atunci când personajele îşi pierd credibilitatea.

Jocul beneficiază şi de un sistem de punctaj despre care nu voi intra prea mult în detaliu. Pe scurt, felul în care îţi omori inamicii şi termini misiunile îţi poate aduce puncte pe care le poţi compara prin căile minunate ale internetului cu alţi deţinători ai jocului.

O adiţie notabilă în Unit 13 este modul Multiplayer. Deşi aveau şansa să ne ofere un shooter competitiv pe care să-l jucăm până în pânzele albe (ale apariţiei lui Black Ops 2), cei de la Zipper Interactive au decis să nu facă acest lucru, datorită timpului scurt pe care l-au avut la dispoziţie în creara jocului. Totuşi, Unit 13 ne oferă posibilitatea de a parcurge oricare dintre misiunile jocului împreună cu o altă persoană reală cu ajutorul modului de multiplayer cooperativ.

Concluzie

 

Ceea ce mi s-a părut foarte interesant în cazul acestui joc a fost faptul că, din punctul de vedere al unui gamer care nu stă doar în faţa televizorului/monitorului, Unit 13 este o mană cerească. Este ca o femeie uşoară – nu te ataşezi emoţional şi stai cu ea atât timp cât ai chef. Combinaţia grafică + control + misiuni rapide te ţine aţintit cu ochii în consolă pe parcursul misiunii, dar îţi permite să laşi consola deoparte atunci când ai altceva de făcut. Pentru asta jocul merită toate laudele şi sunt convins că alţi producători au de învăţat câte ceva de pe urma lui Unit 13.

 

*Un pic de background info despre Zipper Interactive: înainte de seria SOCOM (exclusivitate PlayStation), cei de la Zipper Interactive au realizat jocuri de PC precum MechWarrior 3, Crimson Skies sau Top Gun (produse în anii 1998-2000). Tot Zipper sunt şi creatorii jocului MAG (2010), un multiplayer FPS pentru PS3 în care 256 de persoane se luptă simultan pentru victoria echipei lor.

Roberto Teodorescu
Roberto Teodorescu
Fondator al Overheat.ro, Roberto Teodorescu este omul care visează la răspândirea informaţiilor de calitate către pasionaţii de jocuri video. Legenda spune că ar fi pasionat de jocuri, IT, efecte speciale şi producţie muzicală. Şi cică ar fi născut prin '89.
- Publicitate -

CELE MAI NOI ARTICOLE

- Publicitate -

LASĂ UN MESAJ

Introdu comentariul tău.
Introdu aici numele tău

Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. Contactează-ne!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Acest site este protejat de reCAPTCHA. Se aplică Google Privacy Policy și Terms of Service.

- Publicitate -

Pe subiecte similare

- Publicitate -

Acest site folosește cookie-uri pentru îmbunătățirea experienției de navigare.
Pentru detalii, consultă politica noastră de confidențialitate.