Există un început în toate. Probabil ţi s-a povestit de sute de ori despre momentul în care ai mers pentru prima data pe propriile picioare. Cât despre mersul cu bicicleta, este posibil să-ţi aminteşti şi singur căzăturile pe care le-ai luat până ai reuşit să parcurgi pentru prima dată 15 metri fără să pui piciorul jos.
Iată că noi la Overheat am avut parte de câteva premiere în ultimul timp. Acum câteva zile am lansat un Video Unboxing pentru Mass Effect 3 N7 Collector’s Edition (produs aproape imposibil de găsit la noi), ieri am deschis rubrica de hardware, iar astăzi vă prezentăm primul review al unui shooter pentru noua consolă portabilă PlayStation Vita (click pentru articole despre această consolă).
Unit 13, jocul despre care vorbim astăzi, este un third person shooter în toată regula ce a fost lansat pe 9 Martie şi încearcă să demonstreze că PlayStation Vita este o platformă mobilă capabilă să ofere experienţe asemănătoare cu cele de pe consolele de casă. Jocul este produs de Zipper Interactive şi se aseamănă destul de mult cu unul dintre jocurile recent lansate (2011) pe PS3 de către acelaşi studio, anume SOCOM 4: US Navy Seals.
Dar să revenim la noua experienţă portabilă numită Unit 13. Reuşeşte oare acest titlu să aducă valoare consolei PS Vita sau avem de a face cu un demo tehnologic lipsit de substanţă aşa cum am putea spune despre alte jocuri disponibile la lansare?
Aceasta a fost curiozitatea mea atunci când am pornit jocul. Sincer, mă aşteptam să fiu dezamăgit, căci uitându-mă la celelalte jocuri disponibile o dată cu lansarea Vita, am sesizat că foarte multe dintre ele au de suferit de pe urma timpului de producţie relativ scurt pe care l-au avut la dispoziţie producătorii.
Prima impresie
Ce am găsit în Unit 13 a fost totuşi un joc cu mult peste aşteptări, care reuşeşte să ia ce-i mai bun din termenii „portabilitate” şi „third person shooter” şi să-i îmbine în aşa fel încât să creeze o experienţă, per total, bună.
Atunci când ajungi în meniul principal al jocului eşti întâmpinat de nişte butoane mari, tocmai bune de atins cu degetul. Toată interfaţa jocului este tactilă. Butoanele şomează până la punctul în care intri efectiv în gameplay. Ceea ce nu-i rău – meniul este realizat în aşa fel încât să fie uşor de folosit prin atingere şi reuşeşte să îşi atingă obiectivul în majoritatea timpului, dar sunt şi momente în care e greu să distingi care este butonul ăla nenorocit care te scoate din modul „hartă” şi te bagă din nou în joc.
Se adaugă 2 linguriţe de gameplay…
Touch-screen-ul este utilizat şi în timpul gameplay-ului. El devine o „prelungire” a butoanelor fizice, prin adăugarea câtorva butoane virtuale pe ecran. Cu ajutorul acestor butonaşe reîncarci arma, te uiţi prin cătare, arunci grenade, consulţi harta, sari peste obstacole sau execuţi o acţiune cerută de comandament (descătuşarea unui ostatic, spre exemplu).
Darrr… controlul are şi o problemă. Stickurile mult lăudate în paragraful anterior sunt prea apropiate de ecranul tactil. Şi sunt scurte. Ceea ce înseamnă că uneori, când le înclini în direcţia ecranului, ai şanse măricele să îl atingi. Iar Unit 13 conţine butoane virtuale în apropierea stickurilor analog. Înţelegeţi unde bat? URĂSC SĂ ARUNC ULTIMA GRENADĂ ÎN CUTIA DIN FAŢA MEA!!!
În ceea ce priveşte trasul cu arma, jocul are un pic de aim assist (nu poate fi dezactivat) care personal mi s-a părut că face experienţa mai plăcută, de asemenea te poţi uita prin cătare/lunetă, poţi lovi inamicii cu patul armei (melee attack) şi, de asemenea te poţi ascunde după o grămadă de obiecte, căci avem la dispoziţie un sistem de cover destul de bine pus la punct. Cu excepţia momentului când vrei să faci un atac melee din cover, chestie care nu funcţionează şi mi-a cauzat câteva morţi nemeritate.
Nici de sunet nu mă pot plânge foarte tare, deşi sunetele mitralierelor sunt uneori deranjante pentru urechea mea (sună artificial şi repetitiv). În orice caz, de obicei sunetul este OK iar folosirea unor căşti este recomandată pentru a trăi la intensitate maximă acest joc.
Povestea este… intensă
Poate vă întrebaţi de ce nu v-am spus nimic despre poveste. Ei bine, pentru că în mare parte aşa ceva nu există. Singurul lucru pe care îl cunoşti este că Unit 13 este o unitate militară secretă creată de NATO cu unicul scop de a stopa activităţile grupurilor teroriste, iar tu eşti unul dintre soldaţii unităţii. Per total sunt 36 de misiuni şi pot fi accesate într-un mod familiar oricărei persoane care a jucat Angry Birds sau alte jocuri asemănătoare. Pe ecran ai 36 de pătrăţele ce reprezintă fiecare misiune în parte. La început majoritatea sunt blocate, însă pe măsură ce avansezi se deblochează toate misiunile. Misiunile nu se continuă una pe cealaltă, ci sunt operaţiuni total diferite. De aceea nu putem vorbi despre o poveste.
Există şi misiuni în care trebuie să elimini o anumită persoană bine păzită (şi bine hrănită, după nivelul de gloanţe pe care le poate primi fără să moară). Acestea pot fi jucate atât stealth cât şi în schimb masiv de focuri, de multe ori necesitând chiar o combinaţie între cele două pentru a duce la bun sfârşit misiunea.
Ai ai AI!
AI-ul este în general bun, te flanchează dar uneori tinde să devină sinucigaş, ieşind din cover şi alergând spre tine. Acest lucru este destul de frustrant căci în primul rând nu există vreo persoană în toate minţile care să facă aşa ceva în viaţa reală, iar în al doilea rând îţi distruge abordarea tactică şi pune mari probleme vieţii personajului tău, căci aşa cum spuneam, câteva gloanţe trase de la 2 metri distanţă te trimit… 2 metri sub pământ. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu ştiu dacă argumentul cu „toate minţile” este valid în cazul unor terorişti. În orice caz, inamicii din acest joc se comportă de obicei decent. Atunci când nu eşti în câmpul lor vizual dar tragi un foc de armă se alarmează şi încearcă să te găsească. Acest lucru poate fi folosit spre avantajul tău, având în vedere că harta atotştiutoare a jocului îţi afişează mereu poziţiile actualizate ale inamicilor.
Jocul beneficiază şi de un sistem de punctaj despre care nu voi intra prea mult în detaliu. Pe scurt, felul în care îţi omori inamicii şi termini misiunile îţi poate aduce puncte pe care le poţi compara prin căile minunate ale internetului cu alţi deţinători ai jocului.
O adiţie notabilă în Unit 13 este modul Multiplayer. Deşi aveau şansa să ne ofere un shooter competitiv pe care să-l jucăm până în pânzele albe (ale apariţiei lui Black Ops 2), cei de la Zipper Interactive au decis să nu facă acest lucru, datorită timpului scurt pe care l-au avut la dispoziţie în creara jocului. Totuşi, Unit 13 ne oferă posibilitatea de a parcurge oricare dintre misiunile jocului împreună cu o altă persoană reală cu ajutorul modului de multiplayer cooperativ.
Concluzie
*Un pic de background info despre Zipper Interactive: înainte de seria SOCOM (exclusivitate PlayStation), cei de la Zipper Interactive au realizat jocuri de PC precum MechWarrior 3, Crimson Skies sau Top Gun (produse în anii 1998-2000). Tot Zipper sunt şi creatorii jocului MAG (2010), un multiplayer FPS pentru PS3 în care 256 de persoane se luptă simultan pentru victoria echipei lor.