[REVIEW] Shadow of the Colossus – PS4

Noi, gamerii, considerăm că dezvoltarea de jocuri video, asemeni filmelor și a muzicii, poate fi considerată o artă. La urma urmei, jocurile video îmbină arta narativă, cea vizuală și cea auditivă.

Cu toate acestea, jocurile sunt o metodă modernă de divertisment și generatoare de profit. Ce se întâmplă însă când jocurile, în loc să fie dezvoltate pentru divertisment și profit, sunt făcute de dragul artei? Unul dintre aceste răspunsuri este Shadow of the Colossus, un joc de PS2 lansat în 2005, dezvoltat de Japan Studio și publicat de Sony.

Luând în considerare numărul destul de mare de remake-uri lansate și aflate în dezvoltare, nu mică ne-a fost mirarea când Sony a anunțat un remake ca la carte pentru Shadow Of The Colossus. Ca și în cazul trilogiei Uncharted remasterizate pentru PS4, Shadow Of The Colossus PS4 a fost refăcut de la 0 de același Bluepoint Studio. Fără să mai lungim vorba… în rândurile ce urmează v-am pregătit un review pentru această nouă remasterizare de pe piață: merită jucat Shadow Of The Colossus la 13 ani de la lansare?

POVESTE:

Cuvântul de bază întâlnit în toate aspectele lui Shadow Of The Colossus este simplitatea. Totul se prezintă și funcționează cu o simplitate deosebită, astfel și firul narativ este extrem de simplu și de ușor de urmărit. Povestea jocului se învârte în jurul unui tânăr băiat pe nume Wonder care se aventurează într-un ținut necunoscut și plin de mistere.

Acesta este nevoit să străbată ținutul pentru a găsi și ucide totodată 16 coloși, creaturi legendare de dimensiuni impresionante. Îndeplinirea acestui obiectiv o va readuce la viață pe Mono,o tânără fată pe care Wonder o iubește. În aventura sa primejdioasă, Wonder va fi însoțit de calul său, Agro.

Pe lângă cele trei personaje cheie prezentate mai sus (calul, fata și băiatul) Shadow Of The Colossus mai are câteva personaje demne de menționat. Cel mai important dintre acestea este Dormin, o entitate misterioasă ce îi servește drept călăuză lui Wonder.

Totuși, fiindcă nu vreau să vă spoilesc prea mutl, vă las pe voi să descoperiți mai multe despre povestea lui Shadow Of The Colossus, însă vă pot spune este că simplitatea și direcția artistică aleasă fac din firul narativ al acestui joc o adevărată operă de artă. Nu pot afirma însă că este genul de poveste cu care cei mai mulți gameri sunt obișnuiți.

GAMEPLAY:

Shadow Of The Colossus este simplu și când vine vorba de gameplay: Wonder poate alerga, poate sări, se poate cățăra pe anumite suprafețe și își poate călări calul; are la îndemână sa o sabie magică și un arc cu săgeți… și cam atât. Nu avem skilltree-uri, upgrade-uri sau alte mecanici de gameplay complexe.

Gameplay-ul lui Shadow of the Colossus este structurat în cicluri. Aflat în centrul hărții, jucătorul pornește în căutarea unui colos; după doborârea acestuia, jucătorul o ia de la capăt. Pentru mulți, această structură poate deveni repetitivă, însă grație diversității coloșilor, jucătorul nu va simți deloc aspectul ciclic al jocului.

Pentru a detalia mai bine experiența de joc, vă voi prezența mai în detaliu un astfel de ciclu. Aflat la “altarul central” situat în mijlocul hărții, Wonder cu ajutorul sabiei sale va identifică locația colosului.

Prin intermediul calului său, Agro (singura modalitate de deplasare din joc de altfel), protagonistul nostru va ajunge în bârlogul colosului, bârlog ce poate varia de la un simplu deșert la ruine sau păduri. Ajuns la colos, singurul lucru care îți mai rămâne de făcut este uciderea acestuia.

Fiecare colos prezintă pe suprafața corpului puncte vulnerabile identificate foarte ușor printr-un semn distinctiv luminos. Wonder va trebui să urce pe colos și să îi aplice o sabie/săgeată în punctul/punctele vulnerabile pentru a-l ucide. După îndeplinirea acestui task, Wonder va ajunge din nou la “altar” și va începe un nou ciclu pentru următorul colos de pe listă.

Deși Shadow Of The Colossus ne încântă cu un același gameplay de calitate ca și versiunea să de pe PS2, controlul propriu-zis al jocului a rămas și el neschimbat; iar acest lucru este cât se poate de rău.

Camera, controlul calului și țintirea cu arcul se comportă extrem de stângaci, jucătorul deseori fiind nevoit să piardă timp sublimentar cu aceste acțiuni banale. Implementarea unei scheme de control moderne pe lângă cea clasică nu a ajutat din păcate deloc la rezolvarea problemelor amintite mai sus.

GRAFICĂ ȘI SUNET

Această remasterizare a lui Shadow Of The Colossus arată, comparativ cu originalul, ca un joc cu totul și cu totul nou. Iluminarea, texturile precum și fizica vegetației sunt elemente îmbunătățite care fac că Shadow Of The Colossus să fie considerat cu adevărat un art game.

Stilul artistic este cel mai important aspect în crearea acestei lumi de basm. Peisajele jocului, arhitectura ruinelor răspândite pe hartă, design-ul coloșilor, vestimentația protagonistului, precum și minimalismul HUD-ului sunt elemente cheie în arta pe care Shadow Of The Colossus vrea să o promoveze.

Comparat side-by-side cu jocul original de pe PS2, “noul” Shadow Of The Colossus pare un joc cu totul și cu totul nou, un joc demn de generația actuală de console, nicidecum un titlu apărut acum 13 ani. Tot acest spectacol grafic este datorat muncii studioului Bluepoint Games.

Cel mai important aspect vizual o reprezintă design-ul coloșilor. Fiecare dintre cei 16 coloși cu care jucătorul se va întâlni pe parcursul campaniei sunt total diferiți, atât că înfățișare, cât și ca abordarea pe care jucătorul va trebui să o folosească pentru a-i doborî. Deși nu va pot arăta screenshoot-uri cu toți coloșii (deoarece se poate considera spoiler), primi doi coloși întâlniți în joc, pe care îi puteți vedea mai jos, îmi validează pe deplin afirmația de mai sus.

Jocul a fost testat de mine pe un PS4 normal, Shadow Of The Colossus rulând constant la 1080p 30fps. În schimb, posesorii de PS4 Pro au de ales între două “opțiuni grafice”: Cinematic, care constă în rularea în 4K HDR la 30fps sau Performance adică 1080p la 60 de cadre pe secundă. Photo Mode, mod deja consacrat al tuturor jocurilor publicate de Sony, se întoarce și în acest titlu pentru a da jucătorului posibilitatea de a imortaliza ca la carte orice moment spectaculos din joc.

Cea de-a două parte importantă în redarea atmosferei este sunetul. Bluepoint Games nu au dezamăgit nici la acest capitol, sunetul fiind și el remasterizat.

Dat fiind faptul că nu am jucat jocul original de pe PS2, nu pot spune cât de mult a fost îmbunătățit acesta. Ce vă pot spune totuși este că cele câteva voci prezente alături de coloana sonoră nu m-au dus niciodată cu gândul la un joc vechi, acestea fiind comparate oricând cu soundtrack-ul oricărui joc contemporan.