Realitatea virtuală a reprezentat pentru mulţi un concept disponibil numai în filmele SF şi, eventual, şi într-un viitor îndepărtat; acelaşi viitor îndepărtat care promitea să ne aducă maşini zburătoare şi roboţi umanoizi.
Cu toate acestea conceptul de realitate virtuală a fost exploatat la maximum în ultimii 5 ani, companii precum Oculus au încercat să aducă această tehnologie direct în casele noastre şi mai mult, le-au implementat în cel mai interactiv mod de divertisment: gaming-ul.
Visul gamerilor de a intra într-o lume fictivă prin intermediul tehnologiei este acum posibil mulțumită acestor headset-uri VR şi a jocurilor compatibile. Toate acestea vin însă cu un preţ: cele două platforme VR disponibile pe PC, Oculus Rift şi HTC Vive, nu numai că vin la preţuri mari, dar necesită şi desktop-uri puternice capabile să ruleze jocuri în format VR.
Acest inconvenient, alături de catalogul restrâns de jocuri compatibile a făcut ca piaţa VR să nu se bucure de un succes comercial răsunător. Sigur, mulţi dintre noi am testat măcar un headset VR la convenţii sau la evenimente dedicate gaming-ului, dar numărul celor care au băgat mâna în buzunar şi au achiziţionat un astfel de headset este foarte, foarte mic.
P.S.: De dragul realităţii virtuale nu am considerat Samsung Gear VR sau orice altă idee de Google Cardboard a fi realitate virtuală. Mulţumesc pentru înţelegere!
Cu toate acestea, Oculus Rift şi HTC Vive nu sunt singurele headset-uri VR disponibile pe piaţă, deoarece şi Sony, acea companie japoneză răspunzătoare şi de consolele PlayStation, a dezvoltat şi lansat o astfel de platformă de realitate virtuală. Intitulat simplu PlayStation VR, headset-ul Sony este o alternativă mai ieftină şi totodată mai limitată a mai sus menționatelor Rift şi Vive. Nu trebuie uitat faptul că PS VR este compatibil exclusiv cu PlayStation 4.
Numit iniţial Project Morpheus, PS VR a fost anunţat pentru prima dată în cadrul GDC 2014 ca fiind o nouă modalitate prin care gamerii de PlayStation se vor putea bucura de jocurile lor. Personal, nu am fost atât de entuziasmat de anunţul acestui device având în vedere eşecul răsunător al platformei PS Move în 2010; PS Move fiind un device construit după modelul de motion controllere ale Nintendo Wii şi care promitea exact acelaşi lucru ca şi PS VR: “o nouă modalitate prin care gamerii se vor putea bucura de jocurile lor”.
Cu eşecul PS Move în minte, nu am considerat PS VR a fi un must-have pentru posesorii de PS4, iar după câteva prezentări şi conferinţe de presă din partea Sony, nu i-am putut atribui PS VR-ului niciun motiv solid pentru care acesta există. Sony lansează PS VR pentru că… VR!
Lansarea sa pe teritoriul țării noastre a avut loc la începutul acestui an, iar prețul său de lansare, de 1799 RON, a făcut ca headsetul VR de la Sony să nu beneficieze de un succes răsunător printre gamerii mioritici. Deși prețul de 1799 RON este un preț mic pentru un astfel de device dedicat realității virtuale , 1799 lei reprezintă totodată prețul unei console PS4 Pro nou-nouțe.
Este inadecvat ca un accesoriu de consolă (un accesoriu fancy ce-i drept, dar totuși un accesoriu) să vină la același preț cu însăși consola pentru care este facut. Nu trebuie neglijat faptul că în pachetul de bază, cel de 1799 lei, nu este inclusă camera web dedicată citirii mișcărilor, cameră fără de care PS VR-ul nu poate funcționa deloc. Astfel încât, daca adăugăm și camera, un joc compatibil și două motion controller-e, întreg pachetul PS VR depășește suma de 2500 RON, sumă în continuare mult mai mică decât prețul unui Oculus Rift sau al unui HTC Vive.
De altfel, întreg pachetul menționat mai sus, alături de o consolă PS4 “Slim” ar costa aproximativ cât un headset Oculus; să nu mai vorbim de PC-ul necesar compatibilității cu Oculus Rift. În concluzie, PlayStation VR este cel mai accesibil headset VR disponibil pe piață și cea mai ieftină modalitate prin care gamerii pot încerca realitatea virtuală.
După aproximativ două săptămâni de teste riguroase şi zeci de ore în care am stat în lumea virtuală a jocurilor VR pot spune că headset-ul Sony este un dispozitiv bine pus la punct cu un potenţial inimaginabil, însă nicidecum un device pentru “piaţa de realitate virtuală” a anului 2017. În rândurile ce urmează vă voi prezenta experienţa mea cu PS VR şi cu jocurile compatibile, precum şi o analiză mai detaliată a tot ce înseamnă şi ce poate însemna PlayStation VR pentru viitorul companiei Sony şi pentru întreg ecosistemul PlayStation.
Specificații și Design
Cred că nu mai este un secret faptul că PlayStation VR este, din punct de vedere hardware, cel mai slab dintre cele trei headset-uri VR de pe piață. Acesta încorporează un ecran OLED de 5,7 inch cu rezoluția 1920×1080, ceea ce înseamnă că fiecare ochi va vedea o imagine la rezoluție 960×1080. Ecranul dispune și de un refresh rate de 120Hz, iar cele două lentine plasate în fața acestui ecran îi conferă utilizatorului un câmp vizual de 100 de grade.
Deoarece PS VR beneficiază de un singur ecran, nu există posibilitatea ajustării lentilelor, însă Sony a ales cu mare grijă distanța dintre lentile astfel încât oricine să se poată bucura de o imagine clară fără a avea alte bătăi de cap. Plasat strategic între cele două lentine se află un senzor de proximitate menit să “îi comunice” consolei când cineva folosește headset-ul.
Casca PlayStation VR este confecționată dintr-un plastic ușor de foarte bună calitate. Pe suprafața headset-ului găsim nouă led-uri albastre utilizate în citirea mișcărilor capului: șapte dintre acestea se află în față, iar celelalte două pe spate. În ciuda întrebuințării lor pentru motion tracking, led-urile îi dau PS VR-ului un design extrem de futurist. În jurul celor două lentile din cadrul vizorului se află un cauciuc moale foarte confortabil care servește la blocarea zonelor periferice ale ochilor, astfel lumina nu va deranja jucătorul în timpul folosirii headset-ului.
Montarea device-ului pe cap se face ușor prin intermediul unui elastic. După așezarea acestuia confortabil pe cap, prin intermediul unei rotițe de pe spatele headset-ului, utilizatorul poate strânge elasticul după bunul plac. În momentul în care se dorește îndepărtarea headset-ului de pe cap, utilizatorul poate apăsa butonul mare și alb aflat sub rotița de strângere pentru a slăbi elasticul și pentru a-și da jos PS VR-ul.
Vizorul se poate ajusta și el prin apăsarea unui singur buton plasat în partea dreaptă-jos a headset-ului. Acest mecanism de reglare permite și celor care poartă ochelari să se bucure atât de realitatea virtuală, cât și de un confort sporit.
Deși vorbim despre un sistem de prindere pe bază de elastic, headset-ul VR de la Sony pune presiune în mod egal pe întreg craniul utilizatorul, ceea ce înseamnă că vizorul propriu-zis nu apasă deloc pe fața utilizatorului. Cu acest mic avantaj, PS VR este de departe cel mai confortabil headset VR disponibil momentan; Oculus Rift și HTC Vive fiind niște facehugger-i veritabili când vine vorba de sistemul de prindere.
Pe cablul de conectare al headset-ului la unitatea de procesare găsim o mică telecomandă albă cu patru butoane rotunde. Primul buton este dedicat pornirii sistemului VR, cel de-al doilea este pentru mute, iar celelalte două rămase sunt butoanele de volum. Pe partea laterală a telecomenzii găsim și un jack de 3,5 mm pentru căști, cu posibilitatea de a folosi orice căști, fie că vorbim de unele micuțe in-ear sau de headset-uri audio pentru gaming.
Accesorii și Cabluri
Așa cum explicam puțin mai sus, accesoriul vital pentru funcționarea PS VR-ului este PlayStation Camera. Această cameră web cu doi senzori asigură motion trackingul pentru headset-ul VR și pentru controller-ul sau controllerele folosite. Lansată alături de PS4 în noiembrie 2013 drept cameră web pentru acesta, PlayStation Camera a fost un accesoriu neglijat încă de la debut deoarece nu aducea absolut nicio îmbunătățire experintei de joc.
Sosirea VR-ului Sony a fost rampa de lansare a acestui micuț periferic deoarece pachetul standard de PlayStation VR pe care îl poți achizionata de la magazin nu include și o astfel de cameră. Aceasta din urmă se conectează la PS4 printr-un cablu special, al cărui port se află în partea din spate a consolei. La momentul scrierii acestui review există două modele de PS Camera: modelul original lansat în 2013; cel pe care l-am primit în teste odată cu PS VR-ul; și un model nou, lansat în 2016. Cu excepția design-ului diferențele dintre cele două sunt minore.
O altă categorie de accesorii compatibile cu PS VR-ul sunt controlle-ele PlayStation Move. Lipsa acestora, spre deosebire de PS Camera, nu afectează funcționalitatea headset-ului. Ce vreau să spun cu asta: vă puteți juca pe PS VR și fără aceste motion controllere.
Cu toate acestea, în anumite jocuri, controllerele PS Move sunt un plus binevenit și reușesc să transpună gamer-ul mai mult în lumea jocului. Controllerele PS Move nu sunt nicidecum niște accesorii noi. Acestea au fost lansate în 2010 pentru PS3 din dorința de a implementa jocuri cu motion control asemănătoare celor de pe Wii.
PS Move a fost un eșec major pentru brand-ul PlayStation la acea vreme. Este plăcut totuși să vedem că Sony nu a abandonat ideea și că a reușit să introducă aceste accesorii din nou pe piață. Din păcate însă, vechimea acestor controllere se simte, citirea mișcărilor nefiind întotdeauna cea mai exactă.
O altă problemă notabilă a controllerelor Move este imposibilitatea acestora de a se încărca folosind un cablu Micro-USB. Grație faptului că perifericele PS Move s-au lansat în generația PS3-ului, acestea prezintă mufă Mini-USB asemeni controller-elor DualShock 3. Utilizatorul va fi nevoit să comute între Micro-USB pentru DualShock 4 și Mini-USB pentru PS Move.
Alături de casca PS VR în șine, în pachetul de bază utilizatorul va mai găsi o unitate adițională de procesare împreună cu o sumedenie de cabluri necesare conectării headset-ului la consolă.
Micuța unitate aduce destul de mult cu un PS4 în miniatură și servește atât la realizarea unui sunet cu poziționare 3D vital în orice experiență VR, precum și la difuzarea pe televizor a jocului redat în vizorul Playstation VR-ului.
Unitatea se conectează la televizor printr-un cablu HDMI, la PS4 printr-un alt cablu HDMI, iar la VR printr-un alt fir cu două cabluri; toate acestea în timp ce un cablu AC îi asigură conectarea la priză. Întreaga suită de cabluri este inclusă în pachetul standard.
Mulțumită unor instrucțiuni simple și a etichetării fiecărui cablu, utilizatorului îi va fi ușor să își instaleze în cameră noua jucărie achiziționată. Nu neg însă faptul că respectiva cameră nu va mai avea nicidecum un aspect primitor datorită numeroaselor “fire” ce atârnă în proximitatea televizorului.
Experiența de utilizare
După instalarea și pornirea sistemului VR, consola PS4 își va da seama automat de prezența acestuia și îi va prezenta utilizatorului principalele informații pe care acesta trebuie să la știe înainte de folosirea device-ului.
Deși tutorialul este util pentru a învață cum se ajustează headset-ul pe cap (detalii despre care am vorbit în secțiunea “Specificații și Design”), acesta nu îi arată utilizatorului posibilitatea de a ajusta calitatea imaginii din vizor pe baza distanței interoculare a persoanei în cauză. Această funcție folosește PS Camera pentru a calcula distanța dintre ochii utilizatorului și se găsește în setările consolei, la categoria “Devices”.
Funcția de Eye-to-Eye Distance nu ajută foarte mult în îmbunătățirea imaginii. Aspectul neclar și incețoșat al imaginii este o problemă prezentă în cadrul tuturor headset-urilor VR. Ecranul Full HD dispus foarte aproape de ochiul uman face ca toți pixelii să fie vizibili și automat imaginea afișată în vizor să nu fie una de înaltă calitate.
De altfel, ecranul și imaginea afișată sunt singurele minusuri hardware și software ale acestui device de realitate virtuală. Atât citirea mișcărilor capului, precum și confortul sporit și integrarea impecabilă cu întreg sistemul PS4 face din PS VR cea mai finisată platformă VR de pe piață. Utilizatorul nu trebuie decât să pornească sistemul, să își ajusteze headset-ul pe cap și automat consola PS4 va detecta prezența și poziția acestuia. Totul este extrem de rapid și de intuitiv.
Nu recomand folosirea excesivă a realității virtuale. Întreaga experiență a PlayStation VR-ului poate cauza dureri de cap și amețeli în cazul personelor cu râu de mișcare sau în cazul gamerilor înrăiți care aleg să petreacă ore în șir cu VR-ul pe cap.
Toate aceste simptome variază de la joc la joc și de la individ la individ. De exemplu am avut prieteni care au transpirat excesiv sau au amețit puțin în urma folosirii PS VR-ului, în timp ce eu, cu excepția unor dureri la nivelul ochilor, nu am întâmpinat nicio problemă.
Jocuri și Aplicații
Acum că am povestit cam tot ce era de povestit despre acest device, trebuie să aruncăm o privire asupra jocurilor disponibile pe această platformă de realitate virtuală.
La urma urmei, jocurile vând consola, nu specifiațiile sau design-ul. Marea majoritate a jocurilor disponibile pe PS VR se încadrează la categoria experiențe virtuale deoarece acestea nu prezintă scheme de control sau mecanici complexe, ci mizează pe atmosferă și pe grafică. Nu spun că acest tip de jocuri este neapărat rău, însă pentru gamerul obișnuit cu Witchere sau Uncharted-uri, tranziția la aceste experiențe minimalisțe e posibil să nu fie tocmai una rapidă.
Cu excepția colecției de demo-uri și a Playroom VR-ului, jocuri disponibile în mod gratuit pentru oricine achiziționează un PS VR, am mai testat două jocuri dezvoltate expres pentru VR, horror-ul Until Dawn: Rush of Blood și shoot’m’up-ul Super Stardust Ultra VR, precum și trei jocuri triple A compatibile cu VR-ul, Star Wars Battlefront, Rise of the Tomb Raider și Tekken 7.
Nu vă gândiți că aceste trei jocuri mari au compatibilitate 100% cu VR-ul… Nicidecum. Cele trei au mod-uri de joc exclusive pentru VR. Mod-uri scurte și minimaliste jucabile cu headset-ul de realitate virtuală (Battlefront are o misiune spațială cu nave X-Wing; Tomb Raider îți permite să explorezi conacul Croft; iar Tekken are un mod de practice în 3D).
Pentru cei îndrăgostiți de realitatea virtuală, Sony a decis să integreze și un Theater Mode prin care orice joc, video sau aplicație se poate reda pe ecran-ul headset-ului. Deși modul transformă jocul într-o experiență mai intimă, nu recomand folosirea în exces a device-ului deoarece sănătatea ochilor poate avea de suferit după sesiuni lungi de gaming.
Întreaga suită de jocuri pentru PS VR rulează la 60 de cadre pe secunde, însă printr-un proces numit “reprojection” consola va dubla cadrele și va reda imaginea pe ecranul headset-ului la 120fps-uri (120 fiind și refresh rațe-ul ecranului plasat în vizorul PS VR-ului). Acest mic truc de îmbunătățire a fluidității face jocurile să fie mai imersive și mai realiste.
Din nefericire, despre grafica acestora nu pot spune același lucru. În mai toate jocurile testate de mine am văzut texturi de rezoluție mică, modele realizate cu puține poligoane și foarte, foarte mult aliasing. Neajunsurile grafice ale jocurilor VR sunt datorate consolei PS4, care își arată vârstă. Tot ce pot să fac este să sper că pe viitor, eventual pe un PS5, aceste probleme tehnice vor fi îndreptate, deoarece PS VR este un device cu un potențial imens, atât ca design și optimizare, cât și ca preț mic.
Concluzie
PlayStation VR este cel mai confortabil, cel mai bine implementat și cel mai accesibil headset VR de pe piață, dar asta nu spune multe. Realitatea virtuală este în continuare un concept nou cu care gaming-ul nu a învățat încă să lucreze.
În ciuda calităților hardware pe care le are la dispoziție PS VR-ul, lipsa unor jocuri calitative care să pună în valuare device-ul fac ca acesta să nu fie cea mai bună investiție pentru tânărul gamer.
În continuare afirm faptul că PS VR are un potențial enorm pentru brand-ul PlayStation, însă acest potențial poate fi pierdut foarte repede dacă Sony nu va lua deciziile optime în următorii ani. La finalul zilei, PlayStation VR este încă o platformă excelentă careia îi lipsesc jocurile.
