[REVIEW] Uncharted 4: A Thief’s End

Tocmai ce am terminat Uncharted 4 și stau de 10 minute în fața laptopului încercând să fac o introducere pentru review-ul meu la joc. E greu să faci review la un joc pe care îl aștepți de atâta vreme. Poți începe cu o metaforă, cu un citat memorabil de-al vreunui personaj sau pur și simplu poți să te arunci cu capul înainte, să faci câteva tumbe și să scrii rânduri fără sens sperând că norocul să dea peste tine.

Coincidență sau nu, seria Uncharted îl are ca protagonist pe Nathan Drake, un individ extrem de norocos, aș putea spune chiar prea norocos. Drake a căzut de la înălțimi amețitoare, a fost împușcat, lovit cu ranga în cap și trădat atât de prieteni, cât și de propriile sale principii. Toate acestea pentru a-și vedea numele în istorie, totul pentru un amărât de nume scris într-o carte.

Uncharted 4 este ultima încercare pe care Drake o va face pentru a scrie istorie și totodată ultima aventură a celui mai cunoscut căutător de comori de pe PlayStation.

O aventură pe cât de matură și sângeroasă, pe atât de încărcată emoțional. Pierderea, trădarea, regretul și răzbunarea sunt prezente atât în numeroasele vestigii pe care Drake le va descoperi, cât și în suita de personaje bine dezvoltate care contribuie la fluidizarea firului narativ.

Dacă în precedentele titluri ale seriei, Naughty Dog ne-au lăsat să descoperim orașe și comori faimoase ascunse pe mapamond, în Uncharted 4 îl descoperim pe Nathan Drake… omul Nathan Drake.

Din păcate nu pot să vă împărtășesc toată experiența mea cu Uncharted 4 deoarece este o experiență personală, diferită de la individ la individ. Ce pot face însă este să scriu un review cât se poate de obiectiv despre ce înseamnă jocul Uncharted 4. Îmi iau busolă, un ghiozdan și un pistol și pornesc…

httpv://www.youtube.com/watch?v=hh5HV4iic1Y

POVESTE:

Firul narativ îl găsește pe protagonistul Nathan Drake trăind o viață liniștită alături de soția să, frumoasă jurnalistă Elena Fisher. Totul se schimbă în momentul în care Sam, fratele mai mare al lui Drake presupus mort, “se întoarce în lumea celor vii”.

Cum scormonitul de comori este o afacere de familie, Sam îl va convinge pe Nathan să revină în vechea sa activitate. Sam deține informații verosimile în legătură cu Libertalia, o insulă plină cu tot felul de comori ascunse de notoriul pirat Henry Avery. Faptul că cei doi frați aveau încă din copilărie o pasiune pentru această comoară a piraților, îl va face pe Nathan să accepte oferta și să i se alăture lui Sam.

Bineînțeles că joaca lor are consecințe grave, căci mica lor căutare de comori se transformă în marea căutare de comori prin prezența a doi antagoniști: Rafe Adler și Nadine Ross.

Consecințele alegerilor nesăbuite făcute de Drake reprezintă un laitmotiv pe tot parcursul poveștii deoarece pe lângă amenințarea celorlalți doi căutători de comori care îl vor înfipt în vârf de băț, Nathan va avea probleme în relația sa cu prietenii și familia.

Prietenul său de o viață și totodată figura paternă a lui Drake, Victor Sullivan îl va încuraja, îl va ajuta, dar îi va pune și întrebări simbolice în încercarea să de al opri pe Drake din aventura sinucigașă în care a pornit.

La polul opus se află Elena Fisher, soția protagonistului nostru, care reprezintă perspectiva familiei. Aceasta nu este de acord cu expediția lui Drake pe care o consideră periculoasă și fără sens. Atât Sully, cât și Elena ii vor reaminti lui Drake că spre deosebire de aventurile precedente, de această data are ceva de pierdut: Nate nu mai este un simplu căutător de comori anonim, este un prieten bun, un soț și cel mai important, este un om stăpân pe propria viață.

Sam este opusul lui Nathan. Nu are nimic de pierdut, este mânat de dorință sa de a-și scrie propria istorie prin descoperirea acestei mărețe comori. Antagonistii Rafe și Nadine se completează perfect creând cele mai bine realizate personaje negative ale seriei.

Povestea cu cele 22 de capitole ale sale, este energică și plină de acțiune, reușind să introducă jucătorul într-o lume credibilă și personaje contemporane cu care se va identifica destul de ușor.

Bineînțeles că una dintre cele mai importante aspecte ale poveștii o reprezintă sfârșitul, A Thief’s End fiind ultimul titlu al seriei. Finalul, ca și întreagă experiența Uncharted 4, este gustat diferit de la gamer la gamer. Eu unul sunt mulțumit cu alegerea făcută de Naughty Dog, deși din punctul meu de vedere finalul epic al aventurilor lui Drake trebuia să fie puțin diferit.

Narațiunea lui Uncharted 4 este cea mai matură din serie. Se vede de la kilometri distanță faptul că Neil Druckman a fost implicat activ în scrierea scenariului. Nu este o experiență la fel de emoționantă precum The Last Of Us, dar este acel gen de poveste cu aventurieri care te va pune pe gânduri în încercarea de a descoperi, nu o comoară, ci natura umană.

GAMEPLAY:

Ca și predecensorii săi, Uncharted 4 este un mix între împușcături, platforming și rezolvare de puzzle-uri. Fiind cel de-al patrulea titlu al seriei te-ai aștepta ca A Thief’s End să preia mecanicile jocurilor precedente și să le îmbunătățească pe alocuri. Acest lucru nu este deloc adevărat. Noul joc renunță la acțiunea scriptată în favoarea unor zone de luptă mai mari, cu varii opțiuni când vine vorba de abordarea obiectivului.

Mecanica de “împușcat” răspunde foarte bine la comenzi, Nathan având un arsenal impresionant de arme de foc capabile, printre acestea numărându-se și câteva pistoale vechi caracteristice piraților.

Lupta corp-la-corp a rămas aproape neschimbată, schema de control folosind un buton pentru a lovi și un buton pentru a para lovitura adversarului. Mecanicile de stealth au primit o atenție sporită, Drake având posibilitatea să evite anumite confruntări armate prin simpla furișare pe lângă respectivii răuvoitori.

Deși este clar cel mai lung joc Uncharted, acesta însumând aproximativ 12-13 ore de gameplay, acesta nu este bazat pe prea multe împușcături sau pe pumni aruncați în toate directiile. Din contra chiar.

În Uncharted 4 se pune mare accent pe explorare mediului și pe descoperirea de obiecte lucioase, cunoscute și drept comori. Acestea sunt 109 la număr, mai puține decât în titlurile mai vechi, dar din fericire, pe lângă comori, Drake va descoperi și diferite documente și scrisori care îl pot conduce la alte vestigii antice. Explorarea este încurajată și de noile ustensile pe care protagonistul nostru le va folosi.

Cea mai notabilă astfel de ustensilă este un cârlig atașat de o funie cu care eroul se va cățăra în locuri greu de ajuns. Pe lângă platforming, funia va putea fi folosită și în confruntările cu inamici, cu ajutorul acesteia Drake putând sări la propriu în capul dușmanilor săi.

Puzzle-urile sunt mai puține de data aceasta, cele prezente sunt suficient de grele pentru a te face să gândești puțin și suficient de ușoare pentru a le rezolva într-o bucată scurtă de timp.

Un adaos important, îl reprezintă prezența secvențelor cu vehicule. Drake va avea șansa să conducă un jeep și o șalupă. Secvențele cu jeep-ul sunt rapide, dar nu necesită experiența unui pilot profesionist de curse, mașina comportându-se exemplar. Șalupa servește, după cum bănuiți, deplasării pe mare. Drake va înota cu peștii, dar își va face timp și pentru a naviga cu șalupa proprie, lucru cu care nu mulți se pot lăuda că l-au făcut.

De asemenea, Uncharted 4 vine cu mai puține evenimente explozive decât predecesorii săi. Dacă în primele trei jocuri din serie aveam trenuri care deraiază, vapoare care se scufundă și avioane care se prăbușesc, în noul titlu avem mai puține astfel de artificii.

Sunt prezente numeroase momente când Drake se prinde de o scândură putrezită, iar aceasta se rupe la greutatea eroului, iar ție, jucătorului, îți crește puțin pulsul.

Lipsa unor astfel de momente memorabile este justificată și de vârstă și de înțelepciunea lui Nathan. Acesta nu mai este tânărul de altă dată, nu mai are un fizic perfect și nu se mai aruncă cu capul înaintea oricărui pericol. Cu toate acestea, din punctul de vedere al adrenalinei pe care o pompează în jucător, A Thief’s End te va ține cu sufletul la gură de fiecare dată când explodează ceva sau pământul se surpă sub picioarele protagonistului.

Inteligența articifială nu a fost niciodată o problemă pentru jocurile Uncharted, inamicii gândesc eficient și se adaptează situației cu scopul de a te vedea pe tine la 2 metri sub pământ și cu floricele pe lângă. Companionii tăi de aventuri au primit câteva sinapse în plus. În funcție de cum abordezi tu situația (fie stealth, fie “pe ei, pe mama lor”), aceștia îți vor urma exemplul și vor încerca să facă tot posibilul să nu te supere.

În ciuda faptului că poartă numărul patru în coadă, Uncharted 4 se simte ca un joc nou cu mecanici reușite și, mai presus de toate, un joc care te face să te simți un adevărat aventurier, lucru pe care nici unele filme de aventură nu reușesc să îl facă.

MULTIPLAYER:

Încă de la Uncharted 2, Naughty Dog au ales să includă și un mod multiplayer în jocurile lor. Experiența multiplayer în cazul lui Uncharted 4 face referire destul de mult la cea single-player. Deși nu continuă povestea în nicio manieră, multiplayer-ul aduce personaje din toate jocurile seriei și le pune pe o hartă inspirată din diferitele locații ale francizei.

Sunt prezente numerose skin-uri, relicve, arme, bonusuri etc. Un feature notabil îl reprezintă puterile mistice, abilități magice pe care jucătorii le pot folosi în diferite scopuri. Modurile sunt variate, iar atmosfera generală este în ton cu cea a campaniei solo. Trebuie menționat faptul că spre deosebire de campanie, multiplayer-ul rulează la 60 fps-uri.

Uncharted 4 are un multiplayer destul de echilibrat care îi va face pe fanii seriei să piardă ore bune în fața consolei PS4. Cât despre gamerul de rând, acestuia fie îi va plăcea, fie va da skip multiplayer-ului. Pe mine unul nu m-a impresionat mai deloc. Este un bonus cu care Naughty Dog vor să lungească pe cât se poate rejucabilitatea unui joc single-player… un joc single-player aproape perfect.

GRAFICĂ ȘI SUNET:

Din punct de vedere grafic, jocurile Uncharted au dus PS3-ul la puterea sa maximă. Noul titlu al seriei nu se dezice și reușește să atingă un nou nivel de calitate vizuală, în sensul în care Uncharted 4 este cel mai arătos joc din punct de vedere grafic.

Deseori m-am oprit din jucat pentru a admira peisajul, fie el un vârf de munte sau o priveliște cu jungla luxuriantă a insulei. Însă, de departe cel mai reușit peisaj o reprezintă însuși colonia Libertalia. O utopie a piraților uitată de lume timp de secole peste care vegetația a pus stăpânire încetul cu încetul. Este o imagine pe care e imposibil să ți-o scoți din cap.

Felul în care lumina cade pe fiecare obiect in parte și mișcarea frunzelor în bătaia vântului sunt realizate minuțios și dovedesc câtă muncă a fost depusă de Naughty Dog în realizarea acestui titlu.

Detalii minore precum ridurile de pe fața lui Drake sau  animația personajului fac din Uncharted 4 un exemplu de urmat când vine vorba de grafică realistă. Bineînțeles, aceste detalii nu schimbă cu nimic experiența de joc, dar sunt acolo pentru a face A Thief’s End un pachet complet din toate punctele de vedere. Este acel joc pe care îl arăți prietenilor și familiei și le dovedești la ce nivel de calitate grafică au ajuns jocurile video.

Cei de la Naughty Dog au implementat HUD-ul minimalist din The Last Of Us și în noul Uncharted. Fără indicații mari pe ecran, fără culori multe și foarte puțin scris. Acest lucru te va face să te bucuri mai mult de peisajele pe care jocul le are de oferit.

Nu trebuie să uităm de prezența anumitor filtre care schimbă grafica jocului. Filtrele mele preferate sunt efectul cel-shaded care trasformă grafica realistă în grafică cartoon asemănătoare cu ce vedem în Borderlands și efectul 8-bit care efectiv transformă texturile de rezoluție înaltă în pixeli. Photo Mode-ul, prezent în mai toate jocurile Sony, își face prezența și el în Uncharted 4, jucătorul putând face adevărate fotografii profesionale peisajelor și personajelor din joc.

Tot acest orgasm vizual vine cu o bilă neagră: imposibilitatea consolei de a rula jocul la 60 de cadre pe secundă, Naughty Dog alegând un frame-rate stabil de 30 fps la rezoluție 1080p. Jocul nu pierde niciun cadru, însă simplu fapt că nu rulează la 60 fps-uri îi poate nemulțumi pe anumiți jucători obișnuiți cu gaming-ul pe PC. Nici bug-urile nu reprezintă o problemă, căci acestea sunt puține și nu îți afectează experiența cu nimic.

Sunetul este un alt capitol la care Uncharted 4 strălucește. Avem o coloană sonoră bine ritmată, cu melodii reprezentative pentru evenimentele de la ecran. Împușcăturile, explozile, motoarele mașinilor, roțile acestora în noroi, toate aceste efecte sonore par desprinse dintr-un film de aventură, eventual unul cu celebrul Indiana Jones în rolul principal.

Adevărata cireașă de pe tortul sonor al jocului o reprezintă vocile personajelor. Toți actorii vocali, atât cei vechi (vocile Elenei și a lui Sully), cât și noi (vocile Rafe și Nadine) fac o treabă divină.

Inegalabilul Nolan North se întoarce în rolul lui Nathan Drake, rolul care la consacrat și care l-a transformat peste noapte în cel mai bun actor vocal din jocuri. Troy Baker îi dă glas lui Sam, fratele protagonistului, și reușește să-l transforme într-un personaj tridimesnional cu motivații și păreri personale.

CONCLUZIE:

În decursul ultimului deceniu, Naughty Dog au reușit să creeze o poveste vie cu personaje memorabile și cu locații care vor rămâne multă vreme întipărite în mintea jucătorului.

Aventurile lui Nathan Drake au început în 2007 cu primul Uncharted. Deși cliseic la început, Drake a reușit să dovedească că nu e un simplu personaj aventurier că celelalte sute din-aintea lui. Drake este un om care vrea să scrie istorie. Iar cu Uncharted 4 A Thief’s End, Drake a scris istorie.

Este un joc bun din toate punctele de vedere. Un joc care ne va aminti de ce suntem gameri și de ce ne plac astfel de experiențe virtuale pe care alții le consideră inutile. Dacă prin The Last Of Us, Naughty Dog au reușit să facă artă narativă, în cazul jocului de față au reușit să îmbine armonios arta narativă cu cea vizuală și auditivă.

Este un joc perfect? Aș putea spune că este un joc perfect. Are câteva mici probleme pe care până și eu le pot trece foarte ușor cu vederea. În final recomand Uncharted oricărui individ care se intitulează gamer indiferent de vârstă, sex sau religie. Singura cerință este o consolă PS4.

Uncharted 4 este vârful de lance al seriei, măreția la care studioul voia să ajungă încă de la primii păși ai lui Drake prin junglă. Mă înclin în fața celor de la Naughty Dog și sper că ne vor încânta în viitor cu alte astfel de experiențe interactive!